Nevoia de iertare

Studiul 7

Miercuri , 9 februarie 2011

5. Ce alinare a găsit David când a fost în necaz? Ps. 32,1-5; vezi şi 1 Ioan 1,9. Noi cum putem găsi alinare?

Psalmii 32

1.  Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!

2. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!

3. Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

4. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

5. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

1 Ioan 1

9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Sentimentul de vinovăţie, generat de păcatele nemărturisite, poate de veni foarte dureros. Cuvintele folosite de David indică o durere sufletească intensă. Psalmul 32 şi alte pasaje din Psalmi ne arată cât de mare era suferinţa emoţională a lui David.

Când întâlnim oameni care suferă de depresie, trebuie să fim foarte atenţi să nu-i învinovăţim că nu şi-au mărturisit păcatele! Nici nu trebuie să tragem concluzia că sunt oameni răi şi că de aceea suferă. Din nefericire, mulţi oameni reuşesc să simtă împreună cu cei care suferă de o boală fizică, de depresie cronică, dar îi judecă pe cei care au tulburări psihice sau emoţionale din cauza faptelor lor greşite.

Edgar Allen Poe, în Tell-Tale Heart (Inima povestitoare), povesteşte despre un om care a comis o crimă şi care a ascuns trupul victimei sub podeaua din camera în care o ucisese. El spera ca vina lui să dispară odată cu ascunderea cadavrului, însă în sufletul lui a apărut remuşcarea. Într-o zi, a auzit bătăile inimii victimei. Bătăile se auzeau din ce în ce mai tare. Mai târziu, şi-a dat seama că bătăile pe care le auzea nu veneau de sub podea, ci din pieptul lui.

Există oameni care, deşi îşi mărturisesc păcatele, se lasă tulburaţi în continuare de sentimentul de vinovăţie. Adeseori, se simt nevrednici să primească iertare şi deplâng starea în care au ajuns din cauza păcatelor lor, chiar dacă şi le-au mărturisit şi ele sunt iertate de Dumnezeu, prin credinţă. Şi aceasta poate fi o mare sursă de suferinţă sufletească. În astfel de cazuri, este important să ne îndreptăm atenţia spre făgăduinţele în care Dumnezeu ne promite vindecare şi acceptare, chiar şi pentru păcatele cele mai grave. Noi nu putem reface trecutul; dar ceea ce putem face este să învăţăm din greşelile trecutului şi, în măsura în care acest lucru este posibil, să le îndreptăm. Tot ce putem face este să ne predăm Domnului şi să căutăm mila, harul şi vindecarea Sa.

Mulţi oameni se luptă cu vinovăţia, deşi şi-au mărturisit păcatele. De ce este important să ne recunoaştem faptele, să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi să învăţăm să le lăsăm în urma noastră?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO