ÎNVĂȚĂM DE LA HRISTOS

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11:29

Ascultă ediția audio aici.

Numai cu ajutorul Învățătorului divin putem înțelege adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. În școala Sa, noi învățăm cum să fim blânzi și smeriți. El ne arată cum să înțelegem taina evlaviei (Manuscript 99, 1902).

Aceia care doresc o educație de cel mai înalt nivel să învețe (…) că Dumnezeu este alături de toți cei care îl caută cu o inimă smerită.

Cu cât cineva vede mai bine caracterul lui Dumnezeu, cu atât devine mai umil și mai modest în ce privește imaginea de sine. Aceasta este, într-adevăr, dovada că el privește la Dumnezeu și că este legat de Isus Hristos. Dacă nu suntem blânzi și smeriți, nu putem pretinde că avem o concepție bazată pe adevăr cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Oamenii pot gândi că au calități superioare. Talentele lor deosebite, educația, cunoștința, elocvența, activitatea și zelul lor pot să ia ochii, să stârnească imaginația și să trezească admirația acelora care nu pot să citească dincolo de ceea ce se vede; dar, dacă umilința și modestia nu însoțesc celelalte daruri, vor ieși la iveală înălțarea de sine și îngâmfarea. Dacă fiecare calitate nu Îi este consacrată lui Dumnezeu, dacă aceia cărora Dumnezeu le-a încredințat aceste daruri nu caută acel har care poate face ca aceste calități să fie primite de El, atunci vor fi considerați de Domnul niște „robi netrebnici”.

Jertfa plăcută lui Dumnezeu este un duh zdrobit. „Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită” (Psalmii 51:17). Cei a căror inimă este zdrobită și supusă, care au văzut manifestarea glorioasă a caracterului lui Dumnezeu, nu vor da pe față niciun fel de îngâmfare. (…) Eul va fi pierdut din vedere, conștienți fiind de slava minunată a lui Dumnezeu și de totala lor nevrednicie. Toți aceia care prețuiesc o viață sfântă și fericită împreună cu Dumnezeu… vor face tot ce depinde de ei ca să poată vedea măcar o licărire a slavei Lui. Ei Îl vor ruga pe Dumnezeu să le permită să-L vadă în orice loc și în orice împrejurare. Ei vor nutri acel spirit blând și smerit care se cutremură în fața Cuvântului lui Dumnezeu (Letter 87, 1896).