[joi, 19 ianuarie] O zecime corectă

 

 

8. Citește 1 Corinteni 4:1,2. Ce fel de oameni suntem chemați să fim în calitate de copii ai lui Dumnezeu și administratori ai binecuvântărilor Lui?

 

1 Corinteni 4:1,2

„Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 2 Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui”.

 

Așadar, ce înseamnă să fim credincioși cu zecimea noastră? În această săptămână am recapitulat câteva elemente definitorii:

1. Suma – este a zecea parte sau 10% din venitul sau din profitul nostru.
2. Dusă la „casa vistieriei” – locul din care sunt plătiți angajații pentru vestirea Evangheliei.
3. Cinstirea lui Dumnezeu cu prima parte din venitul nostru.
4. Folosită în scopul corect – sprijinirea lucrării de slujire.

 

E responsabilitatea noastră ca membri ai bisericii să respectăm primele trei elemente; este responsabilitatea administratorilor trezoreriei să se asigure că fondurile din zecimi sunt folosite în mod corespunzător.

 

De asemenea, spre deosebire de darurile noastre, zecimea nu rămâne la aprecierea noastră. Atât zecimea, cât și donarea ei în trezorerie sunt responsabilitatea noastră. Nu noi suntem cei care stabilesc parametrii, ci Dumnezeu. Dacă nu înapoiez toți cei 10% din câștigul meu înseamnă că nu ofer zecimea; dar și dacă nu duc la „casa vistieriei” cei 10% înseamnă tot că nu ofer zecimea.

 

9. Citește Matei 25:19-21. Când ni se cere să dăm socoteală de modul în care am administrat fondurile lui Dumnezeu? Ce li se spune celor care au fost credincioși din punct de vedere financiar?

 

Matei 25:19-21

„19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală. 20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi’. 21 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău’”,

 

„«Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile» (Maleahi 3:10), aceasta este porunca lui Dumnezeu. Nu se face niciun apel la recunoștința sau generozitatea noastră. Aceasta nu este decât o chestiune de corectitudine. Zecimea este a Domnului; iar El ne îndeamnă să Îi dăm înapoi ceea ce este al Său” (Ellen G. White, Educație, p. 138). Administrarea bunurilor lui Dumnezeu este un privilegiu unic – și totodată o responsabilitate. El ne binecuvântează și ne susține și nu cere decât a zecea parte, apoi Își folosește zecimea pentru a avea grijă de cei care slujesc, la fel cum a avut grijă de seminția lui Levi în vremurile Israelului din vechime.

 

Unor persoane nu le place cum sunt folosiți banii lor și de aceea nu dau zecime sau oferă donații în altă parte. Ce ne învață Biblia despre aceasta?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO