[duminică, 4 decembrie] Misticismul
Lumea noastră a fost inundată de valurile puternice ale misticismului. Termenul „misticism” înglobează o diversitate de idei. Din perspectivă religioasă, înseamnă unirea dintre individ și divinitate sau Absolut, într-un fel de experiență spirituală sau transă. Acest fenomen caracterizează închinarea inclusiv în unele biserici. Manifestările misticismului pot varia ca formă și intensitate, dar întotdeauna au tendința de a înlocui autoritatea Cuvântului scris al lui Dumnezeu cu experiențele subiective ale individului. Biblia își pierde mult din rolul ei de a indica învățăturile adevărate, iar creștinul rămâne vulnerabil în fața propriilor experiențe. Acest gen de religie subiectivă nu oferă protecție împotriva amăgirilor, mai ales a acelora din vremea sfârșitului.
1. În lumina cuvintelor lui Isus din Matei 7:21-27, ce înseamnă să ne zidim casa spirituală „pe stâncă”, nu „pe nisip”?
Matei 7:21-27
„21 Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. 22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ 23 Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’. 24 De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. 25 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. 26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. 27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.””
Există o tendință puternică în lumea creștină postmodernă de a minimaliza relevanța învățăturilor biblice, considerate ecouri serbede ale unei forme învechite de religie. În acest demers, învățăturile Domnului Hristos sunt artificial înlocuite cu persoana Domnului Hristos – pe baza argumentului că, de exemplu, unele relatări biblice nu pot fi adevărate fiindcă Isus, așa cum e înțeles de postmoderni, nu ar fi permis niciodată să se întâmple după cum este scris. Sentimentele și gusturile personale ajung să devină criteriu de interpretare a Scripturilor sau chiar de respingere evidentă a ceea ce învață Biblia, deseori chiar în legătură cu ascultarea de Dumnezeu, despre care Isus a spus că este esențială pentru ca cineva să-și zidească propria casă pe stâncă.
Aceia care consideră că nu contează ce cred ca doctrină atâta timp cât cred în Isus Hristos se află pe un teren periculos. Inchizitorii catolici care au condamnat la moarte un număr incalculabil de protestanți au crezut în Isus Hristos. Cei care au „scos draci” în numele lui Isus (Matei 7:22) crezuseră în El. „Afirmaţia că nu este deloc important ce cred oamenii este una dintre cele mai reușite înşelăciuni ale lui Satana. El ştie că, atunci când este acceptat cu iubire, adevărul sfinţeşte sufletul. De aceea el caută continuu să-l înlocuiască prin teorii false, mituri și o altă evanghelie” (Ellen G. White, „Tragedia veacurilor”, p. 520).
Cum putem lupta împotriva tendinței de a ne lăsa emoțiile și dorințele să ne determine să acționăm contrar Bibliei?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
