[joi, 1 decembrie] Perspectiva biblică
5. Citește 1 Ioan 5:3-12. De ce apostolul Ioan limitează viața veșnică doar la aceia care Îl au pe Fiul?
1 Ioan 5:3-12
„3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, 4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. 5 Cine este cel ce a biruit lumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. 7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.) 8 Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor. 9 Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. 10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. 11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa”.
Doctrina biblică a nemuririi condiționate a omului – spre deosebire de teoria nebiblică a nemuririi naturale a sufletului – este prezentată clar în 1 Ioan 5:11,12. Pentru a înțelege acest pasaj important, trebuie să ne amintim că numai Dumnezeirea „are nemurirea” (1 Timotei 6:15,16) și este singura Sursă a vieții (Psalmii 36:9; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:2).
Când păcatul a intrat în lume prin căderea lui Adam și a Evei (Geneza 3), ei și toți urmașii lor (inclusiv noi) am ajuns sub blestemul morții fizice și am pierdut darul vieții veșnice. Dar Dumnezeul nostru iubitor a pus în aplicare planul de mântuire, pentru ca oamenii să își recapete viața veșnică, viața care trebuia să fie a lor de la început. Pavel afirmă: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui” (Efeseni 1:4) și explică: „După cum printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea”, la fel, printr-un „singur om, adică în Isus Hristos”, darul prețios al vieții veșnice a fost pus la dispoziția tuturor oamenilor (Romani 5:12,15; vezi 12-21). Aici, Pavel face o referire clară la omul Adam care a adus păcatul și moartea în lumea noastră. Fără acel moment al căderii în păcat, nu s-ar înțelege istoria cuprinsă mai departe în Biblie.
Apostolul Ioan adaugă: „Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5:11,12). Întregul tablou se clarifică în lumina afirmațiilor lui Isus: „Oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:40) și „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25). Aceasta înseamnă că viața veșnică este un dar de la Dumnezeu prin Isus, un dar care ne este garantat în prezent, dar de care ne vom bucura pe deplin doar după învierea celor neprihăniți. Concluzia este foarte simplă: dacă viața veșnică le este oferită doar celor ce sunt în Hristos, atunci cei care nu sunt în El nu au viața veșnică (1 Ioan 5:11,12). În schimb, teoria nemuririi naturale a sufletului acordă viața veșnică – fie în rai, fie în iad – tuturor oamenilor, chiar și celor care nu sunt în Hristos. Oricât de populară ar fi, această învățătură nu este biblică.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
