[vineri, 11 noiembrie]

 

 

Studiu suplimentar: Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/ „Viața lui Iisus”, capitolele 80 – 84

 

Gândirea modernă nu crede lucruri precum învierea lui Isus. Dar dovezile istorice sunt atât de grăitoare încât chiar și aceia care nu pot accepta realitatea învierii sunt constrânși să admită că mulți oameni au crezut că L-au văzut pe Isus înviat. Astfel, mare parte din apologetica anti-înviere reprezintă încercarea de a explica ce i-ar fi putut determina pe acești oameni diverși să creadă că L-au văzut pe Isus înviat.

 

Unii susțin că toți ucenicii au avut halucinații cu Isus înviat; alții afirmă că în realitate Isus nu a murit, ci doar a leșinat și apoi Și-a revenit după ce a fost dat jos de pe cruce. Iar când Și-a făcut iarăși apariția, adepții Lui au crezut că fusese înviat. Iar unii (n-o să îți vină să crezi) susțin că Isus a avut un frate geamăn pe care ucenicii l-au confundat cu Isus cel înviat. Altfel spus, dovezile istorice referitoare la învierea lui Isus sunt atât de puternice încât acestea sunt argumentele scornite de oameni în încercarea de a le respinge. Dată fiind importanța învierii, n-ar trebui să fim surprinși de numeroasele motive întemeiate ce ne-au fost date pentru a crede în ea.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO