[joi, 27 octombrie] Lazăr
5. Citește Ioan 11:1-44. În ce sens a fost Isus „proslăvit” (Ioan 11:4) prin moartea și învierea lui Lazăr?
Ioan 11:1-44
„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”. 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”. 5 Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era 7 şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”. 8 „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, 10 dar, dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” 11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn”. 12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” 16 Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” 17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18 Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19 mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă. 21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” 23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”. 24 „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”. 25 Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” 27 „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. 28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”. 29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. 30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. 34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. 35 Isus plângea. 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37 Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. 39 „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. 40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă””.
Și aici, Isus folosește metafora somnului când vorbește despre moarte. „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn” (Ioan 11:11). Deși unii au crezut că El vorbea despre somnul propriu-zis (Ioan 11:11-13), Isus a exprimat clar ce a vrut să spună: „Lazăr a murit” (Ioan 11:12-14). De fapt, când Isus a ajuns în Betania, Lazăr era mort de patru zile; cadavrul lui deja intrase în putrefacție (Ioan 11:17,39). Când corpul începe să se descompună în așa măsură încât să miroasă urât, nu mai este niciun dubiu: acea persoană este moartă.
În acest context, când Isus i-a spus: „Fratele tău va învia” (Ioan 11:23), Marta și-a reafirmat credința în învierea finală. Dar Isus a declarat: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25,26), apoi a adăugat: „Dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu” (Ioan 11:40). Marta a crezut și a văzut gloria lui Dumnezeu în învierea fratelui ei.
Biblia spune că Dumnezeu a creat lumea prin cuvântul Său (Psalmii 33:6) și, la cuvântul Său, viața poate fi recreată, ca în cazul lui Lazăr. După o scurtă rugăciune, Isus a poruncit: „Lazăre, vino afară!” (Ioan 11:43). Pe loc, acei oameni au asistat la puterea dătătoare de viață a lui Dumnezeu, aceeași putere care, prin cuvântul rostit, a adus lumea noastră la existență și aceeași putere care, la sfârșitul timpului, va readuce la viață morții. Înviindu-l pe Lazăr, Isus a dovedit că avea putere să învingă moartea. Pentru ființe ca noi, care suntem inevitabil muritori, ce altă manifestare mai mare a slavei lui Dumnezeu ar mai putea fi?
Citește Ioan 11:25,26. Într-un verset, Isus vorbește despre cei credincioși care mor, iar în următorul, despre credincioșii care nu mor niciodată. Ce ne transmite Isus? De ce convingerea că moartea este un somn inconștient este atât de importantă pentru a înțelege corect cuvintele lui Isus? Și de ce cuvintele Lui ne oferă nouă, ființe sortite mormântului, atâta speranță?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO