Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toți și slujitorul tuturor.
Marcu 9:35

Aceste cuvinte erau profund solemne și impresionante, dar ucenicii erau departe de a le înțelege. Ei nu puteau să vadă ce înțelegea Hristos. Nu înțelegeau natura Împărăției lui Hristos și această neștiință era aparenta cauză a certurilor lor. Dar adevărata cauză era mai profundă. Explicând natura Împărăției Sale, Hristos ar fi putut pentru moment stinge cearta, dar aceasta n-ar fi înlăturat cauza profundă. Chiar și după ce ar fi dobândit cunoștința deplină, problema cu privire la întâietate ar fi putut reînnoi neînțelegerea. În felul acesta, după plecarea lui Hristos, asupra bisericii s-ar fi abătut dezastrul.

Cearta pentru primul loc era opera aceluiași spirit care începuse marea luptă în lumile de sus și care Îl adusese pe Hristos din cer ca să moară. Această situație I l-a adus înaintea ochilor pe Lucifer, „fiul zorilor”, întrecându-i în slavă pe toți îngerii care înconjurau tronul, unit prin legăturile cele mai strânse cu Fiul lui Dumnezeu. Lucifer spusese: „Voi fi ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:12,14), iar dorința după înălțare de sine adusese conflict în curțile cerești și făcuse să fie alungată o mare parte din oștile lui Dumnezeu. Dacă ar fi dorit cu adevărat să fie asemenea cu Cel Preaînalt, Lucifer nu și-ar fi părăsit niciodată locul ce i se dăduse în cer, deoarece spiritul Celui Preaînalt se manifestă în acțiune neegoistă. Lucifer voia puterea lui Dumnezeu, nu caracterul Lui. Căuta pentru sine locul cel mai de sus și orice ființă care e stăpânită de atitudinea lui face la fel. Prin urmare, devin inevitabile înstrăinarea, dezbinarea și conflictul. Stăpânirea ajunge premiul celui mai tare. Împărăția lui Satana este o împărăție a forței; fiecare îi consideră pe toți ceilalți o piedică pentru înaintarea sa sau o treaptă pe care, călcând, să ajungă mai sus.

În timp ce Lucifer considera un lucru de dorit și de obținut să fie egal cu Dumnezeu, Hristos, Cel Înălțat, „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:7,8). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 435, 436)

Caut poziții înalte din dorința de a sluji? Sau din mândrie? Cum aș putea fi sigur că motivele mele sunt curate atunci când caut poziții privilegiate?

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO