[duminică, 27 martie] Dumnezeul creației
1. Care este atitudinea omului față de Dumnezeul creației și de ce?
Psalmii 100:1-3
„1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! 2 Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui! 3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui”.
În capitolul 1 din Geneza, primul mesaj transmis este: „Dumnezeu”. Îl vedem deja când citim traducerea: „La început, Dumnezeu” (Geneza 1:1). În primul verset, cuvântul „Dumnezeu” este așezat spre mijlocul propoziției și evidențiat prin cea mai puternică accentuare în psalmodierea tradițională liturgică, cu scopul de a scoate în evidență importanța lui Dumnezeu. Pasajul despre creație începe deci cu accentuarea lui Dumnezeu, autorul creației.
Cartea Geneza începe de fapt cu două prezentări diferite ale lui Dumnezeu. Prima (Geneza 1:1–2:4) Îl redă pe Dumnezeu infinit de departe de oameni, drept Dumnezeul transcendent* Elohim, al cărui nume transmite supremația Sa. Numele Elohim denotă superioritate și forță, iar utilizarea formei de plural exprimă ideea de maiestate și transcendență. (* Cuvântul „transcendent” descrie ceva superior experienței și teoriei oamenilor, fiind mai presus de orice și oricine; iar „imanent” înseamnă, printre altele, a fi suficient prin sine însuși, ceva care nu este determinat de nicio cauză exterioară.)
Al doilea pasaj despre crearea lumii (Geneza 2:4-25) Îl prezintă pe Dumnezeu ca un Dumnezeu apropiat și personal – Dumnezeul imanent Iehova (YHWH), despre al cărui nume mulți cred că transmite ideea de apropiere și relație. În ansamblu, pasajul despre creație este deci un apel implicit să ne închinăm lui Dumnezeu; să fim conștienți de grandoarea și puterea infinită ale lui Dumnezeu și, în același timp, să ne recunoaștem dependența de El, pentru că El ne-a creat, „și nu noi înșine” (Psalmii 100:3, BTF). Din acest motiv, mulți psalmi asociază frecvent închinarea cu creația (Psalmii 95:1-6; 139:13,14; compară cu Apocalipsa 14:7).
Această dublă perspectivă asupra lui Dumnezeu, care este atât măreț și puternic, cât și apropiat, iubitor și într-o relație cu noi, conține un mesaj important despre cum ar trebui să ne apropiem de Dumnezeu în închinare. Teama și respectul merg împreună cu bucuria și siguranța prezenței apropiate a lui Dumnezeu, a iertării și a iubirii Lui (vezi Psalmii 2:11). Chiar și ordinea celor două ipostaze ale lui Dumnezeu este semnificativă: senzația apropierii de Dumnezeu și intimitatea prezenței Sale vin după conștientizarea distanței la care Se află El.
Gândește-te la puterea enormă a lui Dumnezeu, care susține universul și care este totuși atât de aproape de fiecare dintre noi. De ce ne uimește acest minunat adevăr?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
