Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului.
Ioan 3:14
După moartea lui Ștefan, împotriva credincioșilor din Ierusalim s-a stârnit o persecuție atât de cumplită, încât ei „s-au împrăștiat prin părțile Iudeei și ale Samariei”. Saul „făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță”. Despre zelul lui în această lucrare nemiloasă, el vorbește astfel mai târziu: „Și eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, și așa am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți. (…) I-am pedepsit adesea în toate sinagogile și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească.” Că nu numai Ștefan a suferit moartea se poate vedea din chiar cuvintele lui Saul: „Și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor” (Faptele 26:9-11).
În această perioadă periculoasă, Nicodim a ieșit în față mărturisindu-și fără teamă credința în Mântuitorul răstignit. Nicodim era un membru al sinedriului și, împreună cu alții, fusese mișcat de învățătura lui Isus. Fiind martor al lucrărilor minunate ale lui Hristos, în mintea lui s-a întipărit convingerea că El era Trimisul lui Dumnezeu. Prea mândru pentru a recunoaște în mod deschis că era atras de Învățătorul galileean, el a căutat să aibă cu Acesta o convorbire pe ascuns. În această discuție, Isus îi dezvăluise planul de mântuire, precum și misiunea Sa în lume. Cu toate acestea, Nicodim ezitase. El a ascuns adevărul în inima sa și timp de trei ani nu s-au văzut decât puține roade. Dar, deși nu L-a recunoscut în mod deschis pe Hristos, în sfatul sinedriului deseori Nicodim dejucase planurile preoților de a-L distruge. Când, în cele din urmă, Hristos a fost înălțat pe cruce, Nicodim și-a amintit cuvintele pe care El i le spusese în timpul convorbirii din noaptea aceea, pe Muntele Măslinilor: „După cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului” (Ioan 3:14) și L-a văzut în Isus pe Mântuitorul lumii.
Împreună cu Iosif din Arimateea, Nicodim a suportat cheltuielile de înmormântare a lui Isus. Ucenicilor le fusese teamă să se declare în mod deschis urmași ai lui Hristos, însă Nicodim și Iosif le-au venit în ajutor plini de curaj. Ajutorul acestor bărbați bogați și cu prestigiu a fost foarte necesar în acel ceas întunecos. (Faptele apostolilor, pp. 103, 104)
Cum aș putea să fac să nu îi desconsider pe cei care nu Îl mărturisesc deschis pe Hristos?
