Divinitate

N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile. Isaia 53:2

Ascultă ediția audio aici.

Acum aproape două mii de ani, o voce cu o semnificație tainică s-a auzit în cer, de la tronul lui Dumnezeu: „Iată-Mă (…) vin.” „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup. (…) Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7). În aceste cuvinte se anunță împlinirea scopului care fusese ascuns din veacuri veșnice. Hristos era gata să vină în lumea noastră și să Se întrupeze. El zicea: „Tu Mi-ai pregătit un trup.” Dacă El S-ar fi arătat în slava Sa pe care o avea împreună cu Tatăl înainte de a fi lumea, noi n-am fi putut suporta lumina prezenței Sale. Ca noi să o putem privi fără a fi nimiciți, manifestarea slavei Sale a fost acoperită. Divinitatea Sa a fost învăluită în corp omenesc – slava invizibilă în formă umană vizibilă.

Acest scop măreț fusese prefigurat prin simboluri. Rugul arzând în care Hristos i S-a arătat lui Moise Îl dezvăluia pe Dumnezeu. Simbolul ales pentru a reprezenta Divinitatea era un tufiș neînsemnat, care aparent n-avea nimic atractiv. Acesta însă Îl cuprindea pe Cel Infinit. Dumnezeul atotîndurător Și-a învăluit slava într-o înfățișare foarte umilă, pentru ca Moise să o poată privi și să trăiască. Tot așa, în stâlpul de nor ziua și în stâlpul de foc noaptea, Dumnezeu, vorbindu-i lui Israel, le dezvăluia oamenilor voința Sa și le acorda harul Său. Slava lui Dumnezeu a fost acoperită și maiestatea Sa, învăluită, pentru ca vederea slabă a oamenilor mărginiți să le poată privi. În același mod, Hristos urma să vină în „trupul stării noastre smerite” (Filipeni 3:21), „făcându-Se asemenea oamenilor”. În ochii lumii, El n-avea nicio frumusețe ca ei să-L dorească, totuși El era Dumnezeu întrupat, Lumina cerului și a pământului. Slava Sa era învăluită, măreția și maiestatea Sa erau ascunse, ca El să Se poată apropia de oamenii întristați și ispitiți.

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise pentru Israel: „Să-Mi facă un locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor” (Exodul 25:8) și El a locuit în sanctuar, în mijlocul poporului Său. În tot timpul călătoriei obositoare prin pustiu, simbolul prezenței Sale a fost cu israeliții. Tot așa, Hristos Și-a ridicat cortul în mijlocul taberei noastre omenești. Și-a întins cortul alături de corturile oamenilor, ca să poată locui între noi și să ne familiarizeze cu caracterul și viața Sa divină. – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 23

Gândesc mai departe

Isus este dispus să devină tot ce am nevoie și oricând am nevoie. Ce am nevoie de la El astăzi?

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO