Intervenție divină
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. (Psalmii 23:4)
Parte a cerinței pentru finalizarea studiilor la Facultatea de Educație a fost realizarea unui proiect. Grupa mea trebuia să ia interviuri celor în vârstă, șerifilor și persoanelor învestite cu titluri despre originea unui trib anume. Spre dezamăgirea mea, profesorul a insistat ca eu să călătoresc singură pentru realizarea părții care îmi revenea în proiect. Pot profesorii ambițioși să îi pună pe studenți în pericol pentru propriile obiective egoiste? m-am întrebat. Am cerut insistent să merg împreună cu un alt student, dar fără succes, așa că am pus totul în mâna lui Dumnezeu.
Ajunsă într-un oraș necunoscut, am vizitat o biserică a confesiunii din care fac parte și pastorul s-a rugat pentru mine. Am cerut indicații spre destinație de la locuitorii orașului. Din fericire era o zi însorită. Un taxi m-a lăsat într-un mediu necunoscut. Am întâlnit un bărbat care mi-a spus că frecvent era vizitat de studenți pentru proiectele lor. El m-a întrebat: „Ești creștină?”
„Da”, i-am răspuns eu. „Dumneavoastră?” Nu mi-a răspuns. Apoi mi-a spus să mă uit la găurile din peretele de la biroul lui și m-am uitat. M-a întrebat dacă știam unde mă aflu. I-am arătat ușa prin care am intrat acolo, dar am observat totuși că biroul lui era plin de obiecte de nedorit. M-am rugat în inima mea și în momentul acela chiar mi-am dorit să fi avut voie să vin împreună cu echipa de studenți.
Șeriful m-a trimis la un al doilea șerif, dar nu înainte de a-mi cere să mă întorc în biroul lui.
Până când am reușit să îl intervievez pe al doilea șerif, Dumnezeu a trimis un student băiat împreună cu care am putut realiza interviul. Apoi ne-am întors la primul șerif. La sfârșitul interviului, șeriful s-a așezat în ușa biroului. Mai întâi l-a lăsat pe studentul băiat să treacă. Apoi, printr-o mișcare rapidă, mi-a blocat calea pentru a mă ține în cameră. Printr-un impuls de energie l-am împins și am fugit. Ceva îmi spunea: „Nu mai face niciun interviu. Întoarce-te la familia ta – acum!”
În ziua următoare la curs i-am povestit profesorului cele întâmplate; toți studenții ascultau. „Ai fost în vizuina diavolului”, au spus studenții. „Șeriful a crezut că demonul lui mi-a luat mintea.” La scurtă vreme după acel incident m-am îmbolnăvit și L-am rugat pe Dumnezeu să mă vindece. Un glas mi-a spus: „Cum poți uita ce ți s-ar fi putut întâmpla în vizuina diavolului?” Atunci am știut că Dumnezeu a auzit rugăciunea mea și că avea să mă vindece. Îmi place să povestesc cum Isus a biruit pentru mine.
Margaret Obiocha
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
