[miercuri, 9 februarie] Lucruri mai bune
După aspra și sincera avertizare din Evrei 6:4-8, Pavel se arată încrezător că cititorii nu au renunțat la Fiul și nici nu vor renunța în viitor. El crede că ei vor primi avertizarea și vor aduce roadele cuvenite. Ei sunt ca „un pământ” care este cultivat de Dumnezeu și care dă roadele la care El Se așteaptă. Acești oameni vor căpăta binecuvântarea de la Dumnezeu (Evrei 6:7), care este „mântuirea” (Evrei 6:9).
4. Fă o listă cu lucrurile bune pe care credincioșii le-au făcut și continuă să le facă și explică ce înseamnă.
Evrei 6:9-12
„9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi. 11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, 12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele”.
Cei credincioși își arată dragostea față de „Numele” lui Dumnezeu, adică față de Dumnezeu Însuși, prin slujirea lor față de sfinți. Acestea nu sunt fapte izolate făcute în trecut, ci fapte obișnuite care continuă să fie făcute. Actele excepționale nu dezvăluie adevăratul caracter al unei persoane. Dovada cea mai grăitoare a dragostei față de Dumnezeu nu constă în faptele „religioase” în sine, ci în actele de dragoste față de semenii noștri, în special față de cei dezavantajați (Matei 10:42; 25:31-46). De aceea, Pavel îi somează pe credincioși „să nu [dea] uitării” facerea de bine (Evrei 13:2,16).
Să analizăm Evrei 6:12. Versetul acesta îi avertizează pe evrei să nu devină leneși, o caracteristică a celor care nu se maturizează și care sunt în pericol să cadă de la credință (Evrei 5:11; 6:12). Speranța nu este menținută vie printr-un exercițiu intelectual de credință, ci printr-o credință manifestată prin fapte de dragoste (Romani 13:8-10).
Pavel vrea ca destinatarii epistolei sale să imite exemplul acelora care, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. El le-a prezentat deja generația din pustie ca pe un exemplu negativ de oameni care, din cauza lipsei lor de credință și de perseveranță, nu au moștenit ce li se făgăduise. Apoi, el îl prezintă pe Avraam (Evrei 6:13-15) ca pe un model care, prin „credință și răbdare”, a moștenit făgăduințele. Lista exemplelor bune se continuă cu oamenii credinței din Evrei 11 și atinge apogeul cu Isus, în Evrei 12:1-4. În Apocalipsa 14:12, credința, răbdarea și poruncile sunt trăsăturile care îi caracterizează pe sfinții din timpul sfârșitului.
Uneori este necesar să le adresăm cuvinte de avertizare celor pe care îi iubim. Ce putem învăța de la apostol despre responsabilitatea de a-i avertiza și încuraja pe semenii noștri?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
