[joi, 13 ianuarie] „Astăzi Te-am născut”

 

 

Evrei 1:5 conține următoarele cuvinte pe care Tatăl I le-a adresat lui Isus: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. Nu este o dovadă că Isus a fost creat de Dumnezeu cândva, în trecut, așa cum mulți cred?

 

6. Ce înseamnă că Isus a fost „născut” și când s-a întâmplat acest lucru?

 

Evrei 1:5

„Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut?” şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?””

 

Psalmii 2:7,8

„7 „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. 8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!”

 

2 Samuel 7:12-14

„12 Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. 13 El va zidi Numelui Meu o casă şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;”

 

„Nu este o naştere literală, ci o metaforă care aminteşte limbajul tehnic al adopţiilor, folosit în special la înscăunarea unui rege (vezi Psalmii 89:26-28; 2 Samuel 7:14). În ultimă instanţă, ea se referă la Hristos, care, după înviere şi înălţare, a fost înscăunat/instalat ca Preot-Rege în ceruri (Faptele 13:32,33; Evrei 1:5; 5:5). Expresia «astăzi Te-am născut» înseamnă, literal: «astăzi Ți-am devenit Tată». Acceptând să fie Mântuitor, «astăzi» Isus a preluat rolul de Fiu, un rol care are legătură doar cu noi, cu Pământul, cu planul de mântuire: astăzi ți-am devenit Tată, astăzi Mi-ai devenit Fiu, nu prin naștere, ci prin asumarea unui rol specific. Întregul context al Psalmului 2 încadrează acest «astăzi» nu în istoria universului, ci în istoria Pământului. [2:8] Istoric, versetul i se aplică lui Solomon, al cărui teritoriu a fost mai întins decât al oricărui alt rege al Israelului (vezi 72:8-11); în ultimă instanţă, trimite la întinderea spirituală mondială a împărăţiei lui Hristos (Matei 24:14) şi la faptul că, în final, El va stăpâni peste întreaga lume, care va fi moştenirea Lui (Isaia 9:6,7; 49:23; Daniel 7:13,14; Zaharia 9:9,10).” – Biblia de studiu: Psalmii 2:7,8; Casa Bibliei, 2014.

 

În Romani 1:3,4 și în Faptele 13:32,33 citim că Isus a fost făcut cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu în mod public. Botezul Lui și schimbarea la față au fost ocazii când Dumnezeu L-a identificat și L-a declarat pe Isus ca Fiu al Său (Matei 3:17; 17:5). Totuși, potrivit Noului Testament, ceea ce a dovedit „cu putere” că Isus era Fiul lui Dumnezeu a fost faptul că El a fost înviat și a șezut la dreapta Tatălui.

 

De fapt, Evrei 7:3 spune că Isus nu are „nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții” (vezi Evrei 13:8), pentru că El este veșnic. Așadar, conceptul potrivit căruia Isus este „singurul Fiu” al lui Dumnezeu nu se referă la natura și la rolul lui Hristos în cadrul Dumnezeirii, ci la rolul Său în cadrul planului de mântuire. Prin întruparea Sa, Isus a împlinit făgăduințele legământului. „Nașterea” lui Isus se referă la începutul domniei Lui peste popoare, și nu la începutul existenței Lui, pentru că El existase dintotdeauna. Nu a fost niciun moment în care Isus să nu
fi existat, fiindcă El este Dumnezeu.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO