[marți, 30 noiembrie] „Numai ia seama… ca nu cumva”
4. Ce le spune Domnul să facă aici și de ce acest avertisment este atât de important pentru popor?
Deuteronomul 4:9,23
„9 Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi”.
„23 Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o faci”.
Verbele domină introducerea din ambele versete: „Ia seama” și „nu dați uitării”. Domnul le spune astfel: ia seama să nu dai uitării. Cu alte cuvinte, să nu cumva să uiți ce a făcut Domnul pentru tine și legământul pe care l-a încheiat cu tine. Verbul „a lua seama”, smr, (care este folosit, într-o formă diferită, și în Deuteronomul 4:9, fiind tradus cu „veghează asupra ta”) este întâlnit de-a lungul Vechiului Testament și înseamnă „a ține, a veghea, a păstra sau a păzi”.
Destul de interesant, prima dată când apare în Scriptură este chiar înainte de păcat, când Domul îi spune lui Adam să „păzească” grădina pe care i-o dăduse (Geneza 2:15). Totuși, acum Domnul îi spune poporului, fiecărui om în parte (verbul este la singular), să vegheze asupra lor ca nu cumva să uite. Aceasta nu se referă la „a uita” în sensul pierderii memoriei (deși, de-a lungul timpului și în următoarele generații putea să se întâmple și așa), ci mai mult în sensul de a deveni relaxați în privința obligațiilor legământului lor.
5. Citește din nou Deuteronomul 4:9 (vezi și Deuteronomul 6:7 și 11:19), dar concentrează-te asupra ultimei părți – îndemnul de a-i învăța pe copiii și pe nepoții lor. În ce fel preocuparea aceasta îi putea ajuta să nu uite?
Nu este o coincidență că, exact după ce le spune să nu uite, să nu permită ca aceste lucruri „să se depărteze de inima lor”, Moise le spune să transmită aceste lucruri noii generații generație și următoarei care avea să vină. Nu doar că urmașii lor aveau nevoie să audă despre ele, ci, poate chiar mai important, prin repetarea și prin repovestirea întâmplărilor despre ce făcuse Dumnezeu pentru ei, întreg poporul avea să nu uite ce însemnau acele lucruri. Prin urmare, ce altă cale mai bună exista de a păstra cunoașterea despre ce făcuse Domnul pentru poporul Lui ales?
În ce fel este de folos nu doar pentru ceilalți, ci și pentru tine să povestești experiențele pe care le-ai avut cu Domnul? Cum te-a ajutat povestirea modului în care te-a condus Dumnezeu să nu uiți căile pe care El te-a călăuzit?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
