[miercuri, 27 octombrie] Judecă cu dreptate

 

 

Noi am fost chemați să reflectăm caracterul lui Dumnezeu. Pavel scria: „Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19). La început am fost făcuți „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Geneza 1:27), un chip care, mai târziu, a fost desfigurat de păcat. Când Moise a vorbit despre puterea și maiestatea lui Dumnezeu, el a spus că Dumnezeu nu primește daruri sau mită și că Se îngrijește de cel slab și de cel marginalizat. Dacă Dumnezeu face așa, și noi trebuie să facem la fel.

 

6. Citește următoarele texte din Deuteronomul. Care este tema lor comună?

 

Deuteronomul 1:16

„Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul”.

 

Deuteronomul 16:19

„Să n-atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi”.

 

Deuteronomul 24:17

„Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului şi să nu iei zălog haina văduvei”.

 

Deuteronomul 27:19

„Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!’ Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

 

Este ceva obișnuit, în curțile de justiție omenești, ca acelora care sunt slabi, săraci și marginalizați să nu li se facă dreptate așa cum li se face celor bogați, cu putere și cu relații. Nu contează țara, epoca sau cultura și nici cât de mărețe  sunt principiile de echitate înscrise în constituții, în legi sau în orice altceva, realitatea rămâne aceeași: cel sărac, cel slab sau cel marginalizat aproape niciodată nu primește dreptatea din partea oamenilor.

 

Iată de ce este atât de extraordinar ce spune Domnul aici. Nedreptatea, care este peste tot, nu ar trebui să se practice și în Israel, în mijlocul poporului lui Dumnezeu, al acelora care trebuie să-L reprezinte pe El înaintea lumii. Într-un anumit sens, ca să folosim un termen din epoca modernă, Domnul voia ca Israelul antic să ofere o „justiție echitabilă conform legii”.

 

Dar acest lucru trece dincolo de jurisprudență. „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru” (Leviticul 19:2). Da, ei știau cine era adevăratul Dumnezeu, aveau formele corecte de închinare și aduceau tipul corect de daruri. Era foarte bine. Dar, în final, la ce bun toate acestea dacă îi tratau nedrept pe cei slabi și săraci din mijlocul lor? Cum poți să fii „sfânt” și, în același timp, să te porți urât cu ceilalți? Nu poți. Așadar, indiferent de strictețea cu care aderi la ritualurile religioase corespunzătoare, felul în care te porți cu ceilalți arată
adevăratul nivel al vieții tale spirituale.

 

Citește Amos 2:6; 4:1; 5:11; Isaia 3:14,15; 10:1,2 și Ieremia 2:34. Ce ne spun aceste versete astăzi?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO