[luni, 18 octombrie] Să te temi de Dumnezeu

 

 

Moise le-a spus copiilor lui Israel să-L iubească pe Dumnezeu cu tot ce erau ei. Aceasta era o poruncă. Totuși, cu câteva versete mai înainte, Moise le-a dat o altă poruncă: „Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău” (Deuteronomul 6:2).

 

2. Ce se spune în versetul de mai jos despre dragoste și teamă și cum înțelegem ideea aceasta?

 

Deuteronomul 10:12

„Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău”

 

Într-un verset, israeliților li se spune să se teamă de Dumnezeu, într-un altul, să-L iubească, iar în acest verset li se spune și să-L iubească, și să se teamă de El, în același timp. În înțelegerea obișnuită a termenului „teamă”, aceasta ar putea însemna o contradicție, dar nu este. În schimb, teama de Domnul – în sensul de teamă respectuoasă, venerație și respect pentru ce este El, pentru autoritatea, puterea, dreptatea și neprihănirea Lui, în special în contrast cu păcătoșenia, cu slăbiciunea și cu totala noastră dependență de El – ar trebui să fie o reacție naturală. Noi suntem ființe căzute, ființe care au călcat Legea lui Dumnezeu și care, dacă nu ar fi harul Său, merită condamnarea și moartea
veșnică.

 

3. Cum ne ajută aceste versete să înțelegem cum este posibil să ne temem de Dumnezeu și să-L iubim, în același timp?

 

Efeseni 2:1-10

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre 2 în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. 4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). 6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, 7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele”.

 

În ciuda faptului că am fost „copii ai mâniei” (motiv pentru care ar trebui să ne temem de El), Hristos a murit pentru noi și ne-a dat astfel o nouă viață în El, care include eliberarea de păcat și de condamnarea trecutului (motiv pentru care ar trebui să-L iubim). Și după cum acest lucru este adevărat pentru noi, astăzi, același principiu a fost aplicat și Israelului antic: ei au fost robi în Egipt, condamnați la sclavie și la asuprire, și doar dragostea și bunăvoința lui Dumnezeu le-a adus izbăvirea. „Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea” (Deuteronomul 5:15). Astfel, nu este de mirare că ei L-au iubit și s-au temut de El deopotrivă. Și dacă ei au trebuit să facă așa, cu cât mai mult ar trebui să facem astfel noi, care avem acum marele adevăr că Isus a murit pe cruce pentru noi?

 

Citește Apocalipsa 14:6,7. Cum trebuie să înțelegem motivul pentru care porunca de a ne „teme de Dumnezeu” ar trebui să fie prima poruncă din mesajul final al Domnului pentru lume? Fiindcă știm ce urmează să se întâmple în lume, de ce această poruncă are sens într-un mod special?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO