Alegerea lui Abiatar
Nu avem niciun raport cu privire la opiniile, politica sau concepţiile personale ale lui Abiatar. Tot ce spune el este redat în cuvintele adresate de Dumnezeu lui David. Totuşi faptele lui vorbesc mai mult decât cuvintele. Chiar dacă este scris că el a spus ceva, prezenţa lui constituie o declaraţie puternică.
În timpul lui David, prin tradiţie, întâiul născut era considerat moştenitorul de drept al tatălui său. Pentru un împărat, faptul acesta însemna că întâiul născut urma să moştenească tronul. Totuşi Dumnezeu nu este limitat niciodată de tradiţie. De fapt, în istoria lui Israel, El i-a trecut adesea cu vederea pe întâii născuţi pentru a-i chema pe alţii, uneori prin hotărâri divine, alteori prin circumstanţe sau prin alegerile făcute de întâii născuţi înşişi (vezi Geneza 4,1-5; 21,8-12; 25,21-36; 48,8-19; 1 Samuel 16,6-12).
Geneza 4
1. Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” 2. A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. 3. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. 4. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; 5. dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.Geneza 21
8. Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac. 9. Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam, egipteanca Agar. 10. Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” 11. Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său. 12. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.Geneza 25
21. Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată. 22. Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. 23. Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.” 24. S-au împlinit zilele când avea să nască; şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni. 25. Cel dintâi a ieşit roşu de tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau. 26. Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei. 27. Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi. 28. Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov. 29. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, rupt de oboseală. 30. Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. 31. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” 32. Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?” 33. Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. 34. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.Geneza 48
8. Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” 9. Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine ca să-i binecuvântez.” 10. Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11. Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.” 12. Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 13. Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el. 14. Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15. A binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16. Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” 17. Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. 18. Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” 19. Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.”1 Samuel 16
6. Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” 7. Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” 8. Isai a chemat pe Abinadab şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 9. Isai a trecut pe Şama; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 10. Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” 11. Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.” 12. Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!”4. Citeşte 1 Regi 1,1-8. Ce ar fi putut să-l determine pe Abiatar, care îi fusese aşa de credincios lui David, să facă lucrul pe care l-a făcut aici?
1 Regi 1
1. Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine şi nu se putea încălzi. 2. Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul, împăratul, o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească şi să se culce la sânul tău; şi domnul meu, împăratul, se va încălzi.” 3. Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tânără şi frumoasă şi au găsit pe Abişag, sunamita, pe care au adus-o la împărat. 4. Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat şi i-a slujit; dar împăratul nu s-a împreunat cu ea. 5. Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 6. Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip şi se născuse după Absalom. 7. El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar: şi aceştia au trecut de partea lui. 8. Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David n-au fost cu Adonia.Solomon nu a fost fiul cel mai mare şi, în virtutea obiceiului, nu ar fi trebuit să îl urmeze la tron pe tatăl lui. Fiul cel mai mare, Amnon, fuse se ucis de Absalom. La rândul lui, Absalom fusese ucis în lovitura de stat nereuşită. Iar acum, cel de-al patrulea fiu, Adonia, simţea că tronul îi aparţine de drept. Adonia s-a sfătuit cu Ioab şi Abiatar, iar ei i-au oferit susţinerea lor (1 Regi 1,7).
Solomon a fost mai tânăr ca Adonia şi a avut o origine familială ruşinoasă. Mama lui era Bat-Şeba, fosta soţie a lui Urie hititul, care a fost ucis pentru a acoperi aventura lui David cu ea. În ciuda acestor lucruri, Solomon a fost iubit de Dumnezeu (2 Samuel 12,24) şi era clar că Dumnezeu îl alesese pentru a fi succesorul lui David la tron (1 Cronici 22,9.10). În faţa acestei alegeri neconfortabile, este posibil ca Abiatar să nu se fi putut simţi împăcat cu scandalul public declanşat de alegerea aceasta, aşa că se întoarce la tradiţie, împotriva voinţei descoperite a lui Dumnezeu.
2 Samuel 12
24. David a mângâiat pe nevasta sa Bat-Şeba şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon şi care a fost iubit de Domnul.1 Cronici 22
9. Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. 10. El va zidi o Casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.”Tradiţia poate să fie foarte confortabilă şi ne scuteşte de asumarea responsabilităţii de a acţiona în conformitate cu lumina voinţei descoperite a lui Dumnezeu. Este mult mai uşor şi mai „sigur” să spui: „Noi am făcut întotdeauna aşa”.
Cât de adesea lăsăm tradiţia să stea în calea conducerii lui Dumnezeu? De ce trebuie să fim atenţi să nu judecăm mecanic lucrurile, ca fiind doar o „tradiţie”, pentru a le respinge?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
