[marți, 7 septembrie] „Exemplul” odihnei

 

 

În afară de exemplele pe care le-am analizat deja, ideea aceasta de tipuri și simboluri se poate aplica și la conceptul biblic de odihnă. Pentru a vedea acest lucru, mergem în cartea Evrei din Noul Testament.

 

3. La ce se referă promisiunea care rămâne valabilă despre intrarea în odihna Lui? Prin ce anume experiența ieșirii israeliților din Egipt și a pribegiei lor prin pustie ne oferă perspective suplimentare despre noțiunea de intrare în odihna lui Dumnezeu? Evrei 4:1-11

 

Evrei 4:1-11

„Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui”. 5 Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare”.

 

Tema perseverenței și a credincioșiei este foarte importantă aici. Deși se vorbește despre Sabatul zilei a șaptea, accentul principal al acestor versete (și al celor de dinainte; vezi Evrei 3:7-19) este cu adevărat o chemare adresată poporului lui Dumnezeu de a persevera în credință, și anume de a rămâne credincioși Domnului și Evangheliei.

 

Pasajele acestea îi reamintesc cititorului să ia în serios lecțiile învățate din modul de conducere al lui Dumnezeu, „pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare” (Evrei 4:11). Fii atent, aceasta este o ocazie! Poporul Israel a auzit Evanghelia, continuă textul, dar Cuvântul nu a adus rod în ei. În loc să-și întărească mereu credința prin încredere și prin ascultare, ei au ales să se răzvrătească (compară cu Evrei 3:7-15) și, astfel, nu au experimentat niciodată odihna pe care Dumnezeu o voia pentru ei.

 

Evrei 4:3 arată spre relația strânsă dintre credință și odihnă. Putem intra în odihna Lui doar atunci când avem credință și încredere în Cel care a promis odihna și care poate să-Și țină această promisiune, și anume, desigur, Isus Hristos.

 

4. Recitește Evrei 4:3. Care a fost problema principală a oamenilor la care se face referire aici? Ce lecție putem extrage pentru noi, care avem aceeași Evanghelie cu cea care le-a fost propovăduită lor (Evrei 4:2)?

 

 

Comunitatea creștină timpurie a acceptat revelația de dinainte a lui Dumnezeu (ceea ce numim Vechiul Testament) și a crezut că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu, jertfa pentru păcatele noastre. Prin credința în jertfe, ei au putut experimenta mântuirea în Isus și odihna care ni se oferă în El.

 

Cum ne ajută înțelegerea faptului că suntem mântuiți prin har, și nu prin fapte, să intrăm în odihna pe care o putem avea în Isus?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO