Femeia de la fântână
Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. (Ioan 7:37)
Astăzi, eu am fost femeia de la fântână. Literalmente. După o iarnă lungă, rece, soțul meu, Scott, a verificat sistemul de apă de pe toată suprafața taberei de tineret unde lucrăm ca administratori. În toamnă pregătiserăm cu meticulozitate fiecare clădire, toaletă și robinet. Din nefericire, dezghețul din primăvară ne-a produs o mare dezamăgire când am descoperit că sistemul de apă avea mai multe scurgeri. Orice spărtură într-o conductă de apă era o problemă uriașă și necesita mult timp pentru a o repara, dar a găsi mai multe probleme pe o suprafață mai mare de treizeci și două de hectare pentru mine semăna cu căutarea acului în carul cu fân. Noi, împreună cu alți voluntari, am petrecut ore întregi pe parcursul a nouă zile, încercând să găsim locurile în care erau scurgeri. Pas cu pas am reușit să localizăm conductele crăpate în adâncul pământului și le-am reparat înainte de a verifica presiunea apei.
La început, manometrul indica zero. Erau atât de multe scurgeri, încât sistemul nu reușea să acumuleze suficientă presiune ca să ajungă la normalul de 4,8 bari necesari pentru a susține tot sistemul din tabără. Încet-încet, presiunea a început să crească pe măsură ce descopeream și alte scurgeri și le reparam.
După ce am reparat altă țeavă, Scott m-a trimis în camera pompei pentru a verifica presiunea apei. M-am așezat pe un scaun lângă manometru și am văzut că busola indica doar 1,3 bari. M-am întristat. Eram plină de noroi, îmi era frig și mă cuprinsese descurajarea. Chiar în acea clipă m-a sunat soțul meu prin stația radio: „Stai acolo și privește atentă la ceas să vezi dacă este vreo mișcare.” Am făcut exact ce mi-a spus. Spre entuziasmul meu, am văzut cum acul urca, foarte încet, dar tot mai mult, până când a ajuns la 3,7 bari! Deja nu îmi mai puteam reține entuziasmul și eram plină de recunoștință. Am izbucnit în lacrimi în camera pompelor, lăudându‑L pe Dumnezeu pentru că ne-a răspuns la rugăciunile înălțate pentru țevile sparte, deși încă mai aveam câteva de reparat.
Atunci mi-a fost reamintit că, deși uneori mă simt stoarsă de orice putere din cauza stresului vieții – goală pentru că îmi lipsesc prietenii, îngrijorată pentru membrii familiei, apăsată de cancerul soacrei mele, bulversată de problemele de sănătate, curioasă să văd cum vom putea plăti anumite facturi –, Dumnezeu poate să îmi umple din nou viața cu apa Sa vie. El este suficient de mare pentru a Se îngriji de toate – plus de un sistem de apă stricat la tabăra de tineret.
Tammi Baker
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
