Studiu suplimentar
„Părinţi, predaţi-vă copiii lui Dumnezeu şi spuneţi-le mereu că sunt ai Lui, că sunt mieluşeii turmei lui Hristos, aflaţi sub supravegherea adevăratului Păstor. Ana l-a închinat pe Samuel Domnului. Şi despre el stă scris: ‘Samuel creştea, Domnul era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale’ (1 Samuel 3,19). Cazul acestui profet şi judecător în Israel prezintă posibilităţile care stau înaintea unui copil ai cărui părinţi cooperează cu Dumnezeu, făcându-şi lucrarea încredinţată lor.” – Ellen G. White, Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 143
„Ce răsplătire a primit Ana şi ce încurajare la credincioşie se află în exemplul ei! Acestea sunt ocazii de o valoare inestimabilă, interese de o valoare infinită, încredinţate fiecărei mame. Toate datoriile umile pe care femeile au ajuns să le considere o sarcină obositoare ar trebui să fie privite ca fiind o lucrare măreaţă şi nobilă. Mama are privilegiul de a binecuvânta lumea prin influenţa ei şi, făcând lucrul acesta, va aduce bucurie în inima ei. Ea poate să traseze căi drepte pentru picioarele copiilor ei, prin locuri însorite sau întunecoase, până la înălţimile pline de slavă ale cerului. Mama poate spera să formeze caracterul copiilor ei după modelul divin, numai dacă va căuta să urmeze în propria viaţă învăţăturile lui Hristos. Lumea este plină de influenţe imorale. Moda şi obiceiurile exercită o influenţă puternică asupra tinerilor. Dacă mama nu reuşeşte să-şi facă datoria de a-i învăţa, a-i îndruma şi a-i ţine în frâu pe copiii ei, aceştia vor accepta răul în mod firesc şi se vor îndepărta de ce este bine. Fiecare mamă să meargă adesea la Mântuitorul cu rugăciunea: ’Învaţă-ne cum să ne educăm copilul şi ce trebuie să facem cu el!’ Mama să asculte îndrumarea pe care Dumnezeu a dat-o în Cuvântul Său, iar înţelepciunea îi va fi dată când va avea nevoie de ea.” – Ellen G. White, Conflict and Courage, p. 138
Întrebări pentru discuţie
1. Este în biserica ta cineva care trece prin situaţii dificile în cămin sau în viaţa personală? Cum puteţi, ca grup sau individual, să-i susţineţi pe aceşti oameni? Cât de mult eşti dispus să sacrifici pentru a ajuta?
2. Care sunt câteva stigmate culturale, adică lucruri care sunt considerate de societate a fi inacceptabile? Întreabă-te: Oare şi Dumnezeu consideră lucrurile acestea ca fiind la fel de rele? Suntem noi, ca popor, în pericolul de a stigmatiza, din cauza obiceiurilor, lucruri pe care Dumnezeu nu le stigmatizează? Care sunt câteva dintre exemplele în care este posibil să fi făcut aşa? Cum putem să facem deosebire între părerile oamenilor şi ce este biblic?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
