[luni, 7 iunie] Păcatul, jertfa și acceptarea
Mijlocul rânduit de Dumnezeu în Vechiul Testament pentru ca păcătosul să fie eliberat de păcat și de vină era jertfirea animalelor. Darurile de jertfă ale israeliților sunt descrise amănunțit în Leviticul 1–7. O atenție deosebită s-a acordat folosirii sângelui în diferitele tipuri de jertfe. Într-adevăr, rolul sângelui este una dintre trăsăturile comune ale ritualurilor de jertfă din Israel.
Cel care păcătuise și, astfel, rupsese relația legământului și călcase legea care o reglementa putea să fie readus la părtășia deplină cu Dumnezeu și cu semenii prin jertfirea unui animal, ca înlocuitor. Păcatul și vina omului erau transferate asupra sanctuarului prin stropirea sângelui jertfei, restabilind astfel comuniunea și deplina părtășie de legământ a păcătosului pocăit cu Dumnezeul mântuitor.
3. Cum ne ajută ideile de mai sus să înțelegem întrebările de la sfârșitul secțiunii de ieri?
4. Ce semnificație profetică se găsea în jertfirea animalelor?
Isaia 53:4-12
„4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. 6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8 El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. 10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. 11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune[a] pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. 12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi”.
Evrei 10:4
„…căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele”.
Jertfele animalelor din Vechiul Testament schimbau statutul păcătosului de la cel de vinovat și vrednic de moarte la cel de iertat și readus în relația de legământ cu Dumnezeu. Dar mai exista un sens în care jertfele animalelor erau de natură profetică. Până la urmă, niciun animal nu era un înlocuitor potrivit în procesul de ispășire pentru vina omului. Autorul cărții Evrei explică astfel această realitate: „Căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele” (Evrei 10:4). De fapt, jertfirea animalelor a avut menirea să fie o anticipare a venirii Robului lui Dumnezeu, divino-uman, care urma să moară ca Înlocuitor pentru păcatele lumii. Prin acest proces, păcătosul este iertat și acceptat de Domnul, iar baza relației legământului este stabilită.
Pune-te în locul cuiva care a trăit în timpurile Vechiului Testament, când oamenii aduceau jertfe la templu. De asemenea, nu uita cât de importate erau vitele pentru economie, pentru cultură și pentru întregul stil de viață. Ce
lecții trebuiau să îi învețe jertfele despre prețul păcatului?
