De partea dreptăţii

Nu este întotdeauna uşor să ieşi în faţă şi să rămâi pe poziţie pentru o cauză. Presiunea de grup este o forţă teribilă. Puterea miilor de oameni care aclamă într-un stadion echipa gazdă transmite o energie care îi intimidează pe adversari. Nu mulţi dintre noi vor fi suficient de nesăbuiţi să aclame echipa adversă sau să fluture steagul ei în mijlocul opoziţiei. Acesta este motivul pentru care, în fotbal, suporterii echipelor adverse sunt ţinuţi adesea separat în timpul jocurilor. Când cele două tabere se întâlnesc, raţiunea se dă la o parte şi, adesea, rezultă violenţă.

Totuşi, pentru israeliţi, acesta nu era un joc. Viitorul şi supravieţuirea lor păreau a fi ameninţate şi toţi au plâns. Trebuie să fi fost foarte mişcător să vezi mii de oameni plângând împreună. Aici, Caleb, care de obicei pare să stea în umbră, face un pas înainte.

2. Ce putem să învăţăm din cuvintele lui Caleb despre el şi despre încrederea lui în făgăduinţele lui Dumnezeu? Numeri 13,30

Numeri 13

30 Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El a zis: ,,Haidem să ne suim, şi să punem mîna pe ţară, căci vom fi biruitori!„

O informaţie poate să fie comunicată în multe feluri. Felul cum spunem ceva este la fel de important ca lucrul pe care îl spunem. Caleb dă dovadă de un caracter deosebit prin faptul că nu se ceartă şi nu insultă cele zece iscoade lipsite de credinţă, nici nu mustră poporul pentru lipsa lui de credinţă. El vorbeşte plin de curaj şi cheamă la încredere şi acţiune. Cu toate acestea, oamenii nu vor să audă. Ei şi-au format o opinie şi au încercat să-i omoare cu pietre pe Moise, Iosua şi Caleb.

3. Ce se întâmplă când Cuvântul lui Dumnezeu este respins şi se ajunge la o interpretare greşită a „faptelor”? Numeri 14,1-10.20-24

Numeri 14

1 Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plîns în noaptea aceea.
2 Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le -a zis: ,,De ce n’om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n’om fi murit în pustia aceasta?
3 Pentruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?„
4 Şi au zis unul altuia: ,,Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.„
5 Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pămînt, în faţa întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.
6 Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
7 şi au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: ,,Ţara pe care am străbătut -o noi ca s’o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.
8 Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne -o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9 Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!„
10 Toată adunarea vorbea să -i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s’a arătat peste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
20 Şi Domnul a spus: ,,Iert cum ai cerut.
21 Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul,
22 atît este de adevărat că toţi ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe cari le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuş M’au ispitit de zece ori acum, şi n’au ascultat glasul Meu,
23 toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le -o voi da, şi anume, toţi cei ce M’au nesocotit, n’o vor vedea.
24 Iar pentrucă robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s’a dus, şi urmaşii lui o vor stăpîni.

Caleb trebuie să fi fost foarte dezamăgit. El văzuse ţara cea bună. El a fost credincios şi pregătit să intre în ea. Totuşi, acum este nevoit să rătăcească patruzeci de ani prin pustie, din vina celorlalţi. Cu toate acestea, Caleb are un simţ puternic al apartenenţei şi îşi dă seama ce înseamnă să fii o parte dintr-un întreg. El conduce prin exemplu şi încurajează. Caleb nu se desparte de popor pentru a începe o mişcare nouă. Spiritul care îl determină pe un om să plece pur şi simplu când apare un necaz sau o lipsă de credinţă ar putea să fie un fenomen actual, dar nu este biblic. În Caleb, noi vedem un om care rămâne implicat, chiar şi în timpul anilor de pedeapsă, fără să manifeste un spirit de „V-am zis eu!”

În ce fel ai suferit din cauza alegerilor greşite ale altor oameni? Cum te-ai purtat în situaţiile acestea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO