[vineri, 21 mai] Un gând de încheiere

 

 

„Mai întâi trebuie să existe în inimă dragoste, înainte ca un om să poată începe să păzească preceptele Legii lui Dumnezeu prin puterea și prin harul lui Isus (vezi Romani 8:3,4). Ascultarea fără dragoste este la fel de imposibilă pe cât este de lipsită de valoare. Dar acolo unde este dragoste, omul va începe automat să-și ordoneze viața în armonie cu voința lui Dumnezeu așa cum este ea exprimată în poruncile Lui.” – „The SDA Bible Commentary”, vol. 5, p. 484.

 

„În preceptele Sfintei Sale Legi, Dumnezeu a dat o desăvârșită regulă de viață; El a declarat că, până la sfârșitul timpului, Legea aceasta, neschimbată în nicio iotă sau frântură a literei, avea să-și mențină cerințele față de ființele omenești. Hristos a venit să o preamărească și să o facă demnă de cinste. El a arătat că ea este întemeiată pe temelia cea întinsă a iubirii față de Dumnezeu și a iubirii față de om și că ascultarea de preceptele ei cuprinde întreaga datorie a omului.” – Ellen G. White, „Faptele apostolilor”, p. 505.

 

Rezumat: Legea lui Dumnezeu a fost o parte integrantă a legământului. Și totuși, acest legământ a fost cu adevărat unul al harului. Însă harul nu anulează niciodată necesitatea unei legi. Dimpotrivă, legea este un mijloc prin care harul este manifestat și exprimat în viața acelora care îl primesc.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO