[marți, 18 mai] Legea în cadrul legământului

 

 

Ce gânduri îți vin în minte când te gândești la lege? Ofițeri de poliție, amenzi, judecători și închisoare? Te gândești la restricții, reguli, părinți autoritari și pedeapsă? Sau poate îți vin în minte ordinea, armonia, stabilitatea? Ori poate chiar… dragostea?

 

Termenul ebraic torah, tradus cu „lege” în Biblia noastră, înseamnă „învățătură” sau „îndrumare”. Termenul poate fi folosit cu referire la toate învățăturile lui Dumnezeu, fie ele morale, civile, sociale sau religioase. El implică toate sfaturile înțelepte pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa, i le-a dat poporului Său, ca acesta să aibă viață din belșug, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere spiritual. Nu este de mirare că psalmistul l-a numit binecuvântat pe omul care „care își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmii 1:2).

 

Când citim legea, sau torah, adică învățăturile și îndrumările consemnate în cărțile lui Moise și care au devenit o parte a legământului cu Israel, rămânem impresionați de paleta largă de îndrumări. Legea atinge fiecare aspect al vieții poporului Israel, de la agricultură la conducerea civilă și de la relațiile sociale la închinare.

 

3. De ce crezi că Dumnezeu i-a dat atâta învățătură poporului Israel? În ce sens au fost învățăturile acestea pentru „binele” lor?

 

Deuteronomul 10:13

„..să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit”

 

Rolul Legii în cadrul legământului a fost acela de a oferi îndrumare în noua viață a partenerului uman din legământ.

 

Locul ocupat de Lege în cadrul realității vii a relației de legământ arăta că poporul Israel nu putea urma căile altor popoare. Evreii nu puteau trăi doar după legile naturale, după nevoile sau dorințele umane sau chiar după necesitățile sociale, politice și economice. Ei puteau continua să existe ca popor sfânt al lui Dumnezeu, ca împărăție de preoți și ca „proprietate” a Lui doar printr-o ascultare fără compromis de voința descoperită a Celui care făcuse legământul, în toate domeniile vieții.

 

Asemenea Israelului din vechime, adventiștii de ziua a șaptea au primit din abundență sfaturi referitoare la fiecare aspect al viețuirii creștine, printr-o manifestare modernă a darului profetic. De ce ar trebui să vedem sfaturile acestea ca pe un dar de la Dumnezeu mai degrabă decât ca pe o limitare a gândirii independente și a libertății de acțiune?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO