[duminică, 28 martie] Întrebări fundamentale

 

 

„La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1:1).

 

Un om de știință tocmai își terminase prezentarea despre orbitele planetelor în jurul Soarelui și despre orbita Soarelui în jurul centrului galaxiei, când o doamnă în vârstă, cu niște teniși negri în picioare, s-a ridicat și a spus că pământul era un disc plat care stă pe spatele unei broaște-țestoase. În glumă, omul de știință a întrebat pe ce stătea broasca-țestoasă, iar doamna i-a răspuns că țestoasa stătea pe o altă țestoasă. „Doamnă”, a continuat glumind omul de știință, „până la urmă pe ce stă acea broască-țestoasă?” Doamna i-a răspuns: „Pe o altă broască-țestoasă.” Dar până să apuce omul de știință să întrebe pe ce stătea și acea țestoasă, doamna a izbucnit: „Păstrează-ți energia, băiete, sunt țestoase peste tot, până jos!”

 

Oricât de hazlie ar fi, istorioara de mai sus are legătură cu cea mai importantă chestiune a existenței umane: natura universului însuși. Ce este lumea aceasta? Cum am ajuns aici? Și unde mergem, în cele din urmă?

 

Acestea sunt întrebările fundamentale pe care și le pot pune oamenii, deoarece înțelegerea noastră cu privire la cine suntem și cum am ajuns aici va avea un impact asupra modului în care trăim în timp ce suntem aici.

 

1. Cum răspund textele următoare, fiecare în felul său, la unele dintre întrebările de mai sus? Care este ideea comună tuturor?

 

Geneza 1:1

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”.

 

Psalmii 100:3

„Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui”.

 

Isaia 40:28

„Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă”.

 

Faptele 17:26

„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor…”.

 

Efeseni 3:9

„…şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile…”.

 

Evrei 1:2

„… la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile”.

 

Evrei 1:10

„Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale”.

 

Interesant în legătură cu Geneza 1:1 (și cu celelalte texte) este faptul că Domnul nu încearcă să demonstreze că El este Creatorul. Nu există argumente elaborate pentru a dovedi acest lucru. El este afirmat simplu și clar, fără nicio încercare de a-l justifica, explica sau dovedi. Fie îl acceptăm prin credință, fie nu. De fapt, credința este singura modalitate prin care îl putem accepta, dintr-un simplu motiv: nimeni dintre noi nu a fost acolo ca să vadă procesul creării în sine. Ba chiar ar fi fost logic imposibil ca noi să fi fost prezenți la crearea noastră. Chiar și adepții secularismului, indiferent de concepțiile lor cu privire la origini, trebuie să adopte acele concepții tot prin credință și din același motiv: niciunul dintre noi nu a fost acolo ca să asiste la eveniment.

 

Dumnezeu ne cere să acceptăm prin credință că El este Creatorul, dar ne oferă și motive întemeiate pentru această credință. Care crezi că sunt argumentele pentru care este logic să credem că existăm fiindcă un Creator ne-a așezat aici în mod deliberat, în contrast cu teoria conform căreia am apărut din pura întâmplare.

 

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO