[vineri, 26 martie] Un gând de încheiere

 

 

„Și anii veșniciei, în desfășurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate și mai slăvite despre Dumnezeu și despre Hristos. Pe măsură ce crește cunoștința, cresc și dragostea, respectul și fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaște pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admirația lor față de caracterul Său. […] Marea luptă s-a sfârșit. Păcatul și păcătoșii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibrație de armonie și de bucurie străbate prin creațiunea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viața, lumina și fericirea prin domeniile spațiului fără sfârșit. De la atomul minuscul și până la lumile cele mari, toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, în frumusețea lor neumbrită și într-o bucurie desăvârșită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Ellen G. White, „Tragedia veacurilor”, p. 678

 

Rezumat: Isaia prezintă o viziune de mare și cutremurătoare anvergură. Dumnezeu nu doar că Își va curăți și restaura biserica, El îi va și lărgi hotarele ca să cuprindă toate neamurile. În cele din urmă, refacerea poporului Său va duce la recrearea planetei Pământ, în care prezența Sa va fi mângâierea supremă a celor mântuiți.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO