Înțelepciunea unei tinere mame

Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea. (…) Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. (…) Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude… (Proverbele 31:10-12,26-28)

Pasajul din Proverbele 31:10-12,26-28 o descrie pe mama mea, care s-a măritat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe la treizeci de ani, avea șapte copii; eu am fost a treia născută. Tatăl, plecat la muncă, venea acasă la fiecare trei luni, dacă nu lucra peste hotarele țării, caz în care venea acasă o dată pe an. Fiind unicul copil, mama avea grijă și de bunicii noștri. Am crescut într-un sat frumos, iar aceasta mi-a influențat valorile vieții și credința în Dumnezeu. Nu aveam nevoie de transport și mergeam pe jos oriunde era nevoie.

În clasa a treia, într-o dimineață, învățătoarea ne-a zis: „Scoateți cărțile și citiți capitolul trei, în timp ce eu voi vorbi cu o altă învățătoare despre competiția de citit.” Am ascultat, dar, la câteva minute după plecarea ei, o elevă a început să vorbească. Deranjată, am spus: „Stai jos și citește.” Dar ea a devenit și mai gălăgioasă. Gândul că este neascultătoare mă supăra, așa că am luat o carte și i-am dat cu ea în cap. Scandalul care a urmat a readus-o pe învățătoare în clasă.

„Ce s-a întâmplat?” a întrebat învățătoarea. I-am spus tot ce s-a întâmplat. Nu a putut face altceva decât să mă trimită acasă. Plângeam și mergeam, presimțind că nu voi mai avea voie să vin niciodată la școală. Atunci când m-am apropiat de casă, mama, care avea douăzeci și opt de ani atunci, m-a văzut și mi-a ieșit în întâmpinare. I-am povestit ce se întâmplase. Fără cuvinte, m-a luat de mână și s-a întors cu mine la școală. A vorbit cu învățătoarea și următorul lucru pe care mi-l amintesc este că am fost primită înapoi în clasă.

Îl laud și astăzi pe Dumnezeu pentru mama mea, care acum are optzeci și opt de ani. Educația dată de ea cu modestie, conform virtuților creștine, m-au modelat în ceea ce sunt eu azi. Mereu îmi spunea: „Încrede-te mereu în Dumnezeu. Când lumea va vorbi împotriva ta, amintește-ți că Domnul vede fiecare supărare, fiecare lacrimă și fiecare provocare pe care o întâmpini.” Pentru această moștenire, fie ea binecuvântată!

Binecuvântat să fie numele Domnului pentru toate mamele cărora Dumnezeu le-a dat virtuți de putere și înțelepciune ca să modeleze, să învețe și să formeze mințile tinere ca să iubească și să trăiască pentru El.

Edna Bacate Domingo

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse