Un bebeluș așezat în paie

Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. (2 Corinteni 8:9)

Ascultă ediția audio aici.

În acest verset, Pavel subliniază contrastul calitativ presupus de întrupare: bogat fiind, s-a făcut sărac, pentru ca sărăcia Lui să îi facă bogați pe oameni, totul datorită harului Său minunat.

Ce fel de sărăcie a acceptat de bunăvoie? Cea descrisă în relatarea nașterii Sale: Isus a venit pe lume într-un grajd, locul unde se nășteau animalele. A fost aşezat pe paie umede și, în loc de leagăn, a fost pus într-o iesle. Relatarea nu amintește de vreo moașă, nici de alte persoane care să ajute la naștere. Fiul lui Dumnezeu, la întruparea Sa, S-a născut la fel ca cei mai săraci dintre oameni.

Dar la ce fel de bogăție a renunțat de bunăvoie? E dificil de calificat slava tronului Său din ceruri; de cuantificat, cu atât mai dificil. Dar aceeași glorie a fost prezentă și la nașterea Sa. Sărăcia nașterii descrisă de evanghelii contrastează enorm cu slava îngerului Gabriel când îi dă vestea Mariei, cu splendoarea cerului care îi înconjoară pe păstori pe dealurile Betleemului, cu măreția corului de îngeri care au cântat „slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte”, cu steaua miraculoasă care i-a condus pe magii venind de la așa de mari depărtări și cu intervenția indiscutabilă a Duhului Sfânt, nu doar în ce privește sarcina Mariei, ci în legătură cu toate manifestările Providenței divine care L-au ocrotit și împiedicat uciderea Lui.

Bogățiile pe care le-a lăsat pentru atare sărăcie s-au manifestat odată cu unirea divinului cu umanul, în persoana lui Isus. Divinitatea și umanitatea s-au unit pentru totdeauna într-o ipostază care îmbogățește specia umană. Ioan spune despre întrupare: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14). Iar Pavel spune despre Hristos, după învierea Sa: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).

Acceptarea divinității lui Isus are o profundă semnificație pentru experiența noastră spirituală. Sacrificiul Său capătă o dimensiune specială. Și, de fiecare dată când medităm la lucrarea Sa, când ascultăm cuvintele Sale și când Îi acceptăm făgăduințele, putem fi siguri că există în ceruri un Dumnezeu.