Glosas Emilianenses

Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. (Psalmii 86:4)

Ascultă ediția audio aici.

În mod curios, David Îi cere lui Dumnezeu același lucru pe care I L-a cerut și călugărul anonim care a scris Las Glosas Emilianenses. Cere bucurie. În anul 977, în mânăstirea benedictină Suso, din San Millán de la Cogolla, în inima unei Castillii în formare, un călugăr a scris, pe marginea textului latin al unei predici a Sfântului Augustin despre semnele sfârșitului, faimoasele glose, care reprezintă primele texte redactate în castiliană*. Este vorba, așadar, despre originea limbii spaniole, limbă vorbită astăzi de mai mult de patru sute de milioane de persoane din întreaga lume.

Aceste prime fraze scrise în spaniolă sunt, de fapt, o rugăciune murmurată cu tristețe de călugăr, după ce citise ororile sfârșitului profetizate de Sfântul Augustin pentru anul 1000 d. Hr., adică la numai douăzeci și trei de ani distanță. Iată transcrierea acestei rugăciuni: „Cu ajutorul stăpânului nostru, Domnul Hristos, Domnul Mântuitor care este în glorie și care are puterea împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în vecii vecilor, dă-ne, Dumnezeule atotputernic, îndurarea ca, înaintea feței Tale, să fim bucuroși.”

Călugărul mânăstirii din San Millán a cerut în rugăciunea sa bucurie, într-o epocă de teamă generalizată din cauza dezastrelor și calamităților prevestite pentru anul 1000. Atunci a fost vorba despre catastrofe prezise de profeți pesimiști; astăzi, din păcate, acestea sunt date, informații, fapte reale din cronica de zi cu zi a epocii noastre. Ca un paradox al istoriei, rugăciunea călugărului ar trebui să fie, o mie de ani mai târziu, rugăciunea noastră. Neliniștiți, cu glas sugrumat, Îi cerem Mântuitorului: „Te rugăm, Doamne, Mântuitorul nostru Isus Hristos, care deții împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt puterea asupra a tot ce există, care conduci de secole istoria acestei lumi spre împlinirea suverană a sfintei Tale vreri, şi Îți cerem în aceste timpuri de angoasă a lumii, să prezinți înaintea Feței Tatălui poporul Tău, plin de o bucurie reală și veritabilă. Amin.”

Noi, ființele omenești, continuăm să fim însetate după bucurie, bunăstare și fericire. Niciuna dintre aceste virtuți nu este de condamnat. Din contră, sunt daruri ale Duhului Sfânt (Galateni 5:22). Cu toții putem să le dobândim, să ne schimbăm viața și să experimentăm că există în ceruri un Dumnezeu.

* n.tr: În noiembrie 2010, Real Academia Española [Academia Regală Spaniolă] a stabilit că primele texte scrise în castiliană se găsesc în Cartularios de Valpuesta (Cartularele din Valpuesta), documente medievale din provincia Burgos.

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse