[duminică, 1 noiembrie] Asumarea vinovăție

 

1. De ce oare l-a întrebat Dumnezeu pe Adam: „Unde ești?”

 

Geneza 3:1-11

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” 4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. 7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri[a] din ele. 8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei[b], şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” 10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” 11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?””

 

Povestirile clasice despre căderea în păcat descriu fructul ca fiind un măr. Dar textul nu spune acest lucru. Era pur și simplu „rodul pomului” (Geneza 3:3). Nu contează ce fel de fruct era. Era interzis să se mănânce din acest pom, pentru că el reprezenta ceva. Reprezenta ispita de a-L lăsa pe Dumnezeu deoparte și a declara: „Pot să fiu standardul propriei vieți. Pot să fiu eu dumnezeul meu. Am autoritate peste lumea lui Dumnezeu.”

 

Când șarpele i-a determinat pe Adam și pe Eva să mănânce din fructul acestui pom, viețile lor au deviat de pe făgaș. Iar apoi, când și-au dat seama că Dumnezeu era prin apropriere, au încercat să se ascundă „printre pomii din grădină” (Geneza 3:8).

 

Ce ciudat că Dumnezeu l-a întrebat pe Adam: „Unde ești?”! Cu siguranță, Dumnezeu știa. Poate că a pus întrebarea aceasta pentru a-i ajuta pe Adam și Eva să înțeleagă ce făceau în acel moment, să înțeleagă că se ascundeau ca urmare a ceea ce făcuseră. Cu alte cuvinte, El îi ajuta să vadă consecințele triste ale faptelor lor.

 

2. În versetele de mai jos, Pavel asociază de multe ori în mod direct ceea ce a făcut Adam cu ce a făcut Isus pe cruce. De ce face Pavel această asociere?

 

Romani 5:11-19

„11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. 12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… 13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. 14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi. 16 Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare. 17 Dacă, deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) 18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi”.

 

S-ar putea spune că planul de mântuire este răspunsul lui Dumnezeu la întrebarea lui Adam și a Evei. Ei se ascundeau de Dumnezeu în rușinea și vinovăția păcatului lor, iar Dumnezeu a venit să îi salveze. Fiecare în felul său, și noi am făcut același lucru, și Isus a venit să ne salveze. Întrebarea: „Unde ești?” ne-ar putea fi pusă și nouă. Adică, unde ești tu, în păcatul și vinovăția ta, în raport cu Isus și cu ce a făcut El pentru a te salva din păcat?

 

Ce soluție oferă educația creștină pentru tendința noastră naturală de a ne ascunde de Dumnezeu?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO