[miercuri, 21 octombrie] Închină-te Răscumpărătorului

Oricât de importantă este pentru credința noastră, doctrina creațiunii nu apare singură, mai ales în Noul Testament, ci apare deseori alături și în mod intrinsec legată de doctrina răscumpărării. Și aceasta deoarece, într-o lume căzută, a păcatului și a morții, doar creațiunea nu este de ajuns. Trăim, ne luptăm, suferim (toți) și apoi ce se întâmplă? Murim și sfârșim în cele din urmă nu prea diferit de cadavrele animalelor lăsate pe marginea străzii. Cât de nobilă este realitatea aceasta?

 

De aceea, avem și doctrina despre răscumpărare, care este la fel de importantă pentru viziunea noastră despre lume. Acest lucru înseamnă că temelia și esența credinței noastre este Isus Hristos, și El răstignit și înviat.

 

4. Ce ne spun versetele de mai jos despre cine a fost Isus și ce a făcut El pentru noi?

 

Ioan 1:1-14

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. 6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume. 10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.

 

În Apocalipsa 14:6,7 citim: „Și am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El zicea cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!»” Observă că „Evanghelia veșnică” este direct legată de Dumnezeu în calitatea Sa de Creator. Când ne dăm seama că Dumnezeul care ne-a creat este același Dumnezeu care, în trup omenesc, a luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre, nu este de mirare că suntem chemați să ne închinăm Lui. Este singurul răspuns care poate veni din partea noastră când înțelegem cum este Dumnezeu.

 

De aceea, Hristos, și El răstignit, trebuie să rămână centrul a tot ce îi învățăm pe alții – o învățătură care, de fapt, trebuie să cuprindă și cea de a doua venire, pentru că prima venire a lui Hristos nu ne-ar fi de mare folos fără a doua Lui venire. S-ar putea susține din Scriptură că prima și a doua venire a lui Hristos sunt două etape ale planului de mântuire.

 

Zăbovește-te mai mult asupra gândului exprimat în Ioan 1, și anume că Dumnezeul Creator (Ioan 1:3) a murit pe cruce pentru noi. Ce atitudine determină în noi acest adevăr?

 

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO