[joi, 27 august] Adevărul prezentat cu dragoste

Isus a prezentat întotdeauna adevărul „în numele dragostei”, pentru că altfel dragostea nu ar fi fost dragoste. Iubirea caută întotdeauna ce este mai bine pentru celălalt. Nu există niciun conflict între adevăr și dragoste. Adevărul prezentat cu umilință și bunătate este o declarație de dragoste. Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6). Isus este singurul mijloc de mântuire (Faptele 4:12). Harul Său ne mântuiește ca să putem cunoaște adevărul Său și să putem trăi viața Sa. Adevărul fără dragoste duce la un legalism sufocant, care înăbușă viața spirituală. Așa-numita „dragoste” fără adevăr duce la un sentimentalism permisiv, fără conținut, lăsându-l pe om în derivă pe o mare a incertitudinii. Adevărul prezentat în dragoste conduce la o experiență creștină autentică, ce dă o direcție, un scop și o certitudine clare.

 

6. Care sunt expresiile din versetele de mai jos care arată echilibrul dintre prezentarea adevărului biblic și un spirit smerit și dispus să accepte?

 

1 Petru 3:15

„Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă…”.

 

2 Timotei 4:2

„…propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura”.

 

Tit 3:4,5

„4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, 5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt…”.

 

Scriitorii Noului Testament nu au accentuat niciodată dragostea mai presus de adevăr. Ei au îmbinat dragostea cu adevărul, harul cu legea, mila cu onestitatea. Petru îi sfătuiește pe credincioși: „Să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și cu teamă.” Cu alte cuvinte, trebuie să știi ce crezi, de ce crezi așa și să fii în stare să explici ce crezi și de ce. Aceasta nu înseamnă că ai toate răspunsurile sau că trebuie să fii în stare să îi convingi pe ceilalți cu privire la ceea ce crezi, ci doar că poți să dai socoteală de credința ta și s-o aperi „cu blândețe și teamă” – adică în umilință și conștient de importanța ei.

 

Dacă cineva te-ar întreba de ce ești creștin, ce i-ai răspunde și de ce?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO