[marți, 18 august] Isus și lucrarea de vindecare (I)

Metoda de evanghelizare a Domnului nostru depășește discursurile învățate pe dinafară și prezentările standard. Ea este la fel de dinamică și bogată ca viața însăși. În fiecare zi ne lovim de oameni cu tot felul de nevoi: fizice, mintale, emoționale și spirituale. Hristos este dornic să vină în întâmpinarea acelor nevoi prin intermediul nostru când noi arătăm preocupare față de singurătatea, întristarea și suferința oamenilor, dar și când ne arătăm interesați de bucuriile, speranțele și visurile lor.

Isus a slujit nevoilor imediate ale oamenilor pentru ca, apoi, să le împlinească și pe cele profunde. O nevoie imediată se referă la un domeniu al vieții în care oamenii simt că nu mai pot rezolva o problemă prin propriile puteri. De exemplu: nevoia de a termina cu fumatul, de a pierde în greutate, implementarea unei noi diete sau reducerea stresului. Sau poate nevoia de hrană, de adăpost, de îngrijire medicală, de consiliere în căsnicie sau familie.

O nevoie profundă este acel lucru după care oamenii tânjesc cel mai mult – nevoia de o relație personală cu Dumnezeu și înțelegerea faptului că viața lor are și un sens veșnic. Împăcarea cu Dumnezeu într-o lume zdrobită este nevoia noastră cea mai mare.

4. Ce indicii găsim în următoarele relatări că Domnul a asociat vindecarea fizică cu împlinirea nevoii de împăcare cu Dumnezeu?

Matei 9:1-7

„Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa. 2 Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” 3 Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!” 4 Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îţi sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ 6 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” 7 Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă”.

Marcu 5:25-34

„25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea şi nu simţise nicio uşurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. 28 Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”. 29 Şi îndată, a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine’?” 32 El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta””.

În lucrarea Sa de vindecare, Hristos a cuprins mult mai mult decât vindecarea fizică și emoțională. El a dorit ca oamenii să se bucure de o viață îmbelșugată, dar păcatul a distrus-o. Pentru Hristos, vindecarea fizică era incompletă fără cea spirituală. Dacă dragostea lui Dumnezeu ne face să dorim binele emoțional și fizic al unui om, vom fi și mai motivați să-i dorim și binele spiritual, ca să poată trăi viața la superlativ aici și de-a lungul veșniciei. Și totuși, toți cei pe care i-a vindecat Isus au murit. Însă nevoia lor reală, mai presus de orice, a fost de natură spirituală.

Ce fel de inițiative poate lua biserica noastră pentru a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor din vecinătate și a le demonstra că ne pasă cu adevărat de ei? Ce face biserica ta pentru a avea un impact în viața lor?