[joi, 21 mai] Creaţiunea, căderea în păcat şi jertfa Mântuitorului

 

 

Biblia ne oferă o legătură de netăgăduit între creația perfectă, cădere, Mesia cel făgăduit și răscumpărarea finală. Aceste evenimente majore devin baza temei mântuirii pentru rasa umană.

 

6. Ce s-a întâmplat cu creaţiunea desăvârşită a lui Dumnezeu?

 

Geneza 1:31 

”Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.”

 

Geneza 2:15-17

”15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.””

 

Geneza 3:1-7

”Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” 4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. 7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.”

 

Dumnezeu a spus că tot ce făcuse, toate „erau foarte bune”. „Creațiunea era acum completă. … Edenul înflorise pe pământ. Adam și Eva aveau cale liberă la pomul vieții. Nicio pată a păcatului și nicio umbră a morții nu întina minunata creațiune.” – Ellen G. White, ”Patriarhi și profeți”, p. 47. Dumnezeu îi avertizase pe Adam și Eva că, dacă mâncau din pomul oprit, cu siguranță aveau să moară (Geneza 2:15-­17). Șarpele și­-a început discursul cu o întrebare și apoi a contrazis cu totul ceea ce spusese Dumnezeu: „Hotărât că nu veți muri” (Geneza 3:4). Satana i-­a promis Evei mai multă cunoștință și faptul că va fi ca Dumnezeu. Iar ea l­-a crezut.

 

7. Cum confirmă Pavel afirmaţia din Geneza 2:15-17? Ce raport există între aceste învăţături şi evoluţia teistă?

 

Romani 5:12

”De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”

 

Romani 6:23

”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

 

Putem vedea în Scriptură că scriitorii biblici de mai târziu au confirmat afirmațiile biblice timpurii și au adus mai multe informații. În Romani 5–8, Pavel scrie despre păcat și despre nevoia de mântuire: „… printr­-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor” (Romani 5:12). Dar perspectiva evoluționistă, care presupune că moartea ar fi existat cu milioane de ani înainte de apariția omenirii, are implicații serioase pentru învățătura biblică despre originea păcatului, moartea lui Hristos în locul nostru pe cruce și planul de mântuire. Dacă moartea nu are legătură cu păcatul, atunci plata pentru păcat nu este moartea (Romani 6:23) și Hristos nu ar fi avut niciun motiv să moară pentru păcatele noastre. Atunci, între creațiune, căderea în păcat și cruce, nu ar exista nicio legătură logică. Primul Adam este legat de al doilea Adam (1 Corinteni 15:45,47). A crede în evoluționismul darwinist, chiar acceptând și conceptul despre Dumnezeu pe parcurs, înseamnă distrugerea temeliei creștinismului.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO