Biblia și istoria

În comparație cu alte cărți considerate sfinte, Biblia nu prezintă doar gândurile filozofice ale unui om (ca Buda sau Confucius), ci redă intervențiile lui Dumnezeu în istorie în succesiunea lor spre împlinirea unui plan precis, care are în vedere: (1) făgăduinţa cu privire la Mesia și (2) a doua venire a lui Isus. Acest progres este specific credinței iudeo-creștine, în contrast cu viziunea ciclică a multor altor religii, din Egiptul antic până la religiile răsăritene moderne.

5. Ce ne învață următoarele pasaje nu doar despre adevărul istoric al învierii lui Hristos, ci și despre semnificația lui pentru fiecare, personal?

1 Corinteni 15:3-5,51-55
3. Căci v-am încredinţat înainte de toate ceea ce şi eu am primit: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,
4. a fost înmormântat, a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor,
5. i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece
51. Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi
52. într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi.
53. Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.
54. Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghiţită de victorie.
55. Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este boldul?”

Romani 8:11
Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos dintre cei morţi va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

1 Tesaloniceni 4:14
Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

Mărturia evangheliilor și a lui Pavel este că Isus a murit, a fost îngropat, a fost înviat din morți și S-a arătat mai multor oameni. Această mărturie este susținută de martorii care I-au pus trupul în mormânt și, mai târziu, au văzut mormântul gol. Martorii L-au atins pe Isus și au stat la masă cu El. Maria Magdalena, Maria (mama lui Isus) și alte femei L-au văzut ca Hristos cel înviat. Ucenicii au vorbit cu El pe drumul spre Emaus. Isus li S-a arătat pentru a le da marea trimitere a Evangheliei. Pavel scrie că, dacă mărturia Scripturii nu este crezută, atunci propovăduirea și credința noastră sunt în „zadar” (1 Corinteni 15:14). Alte traduceri spun „nule și fără valoare” (REB) sau „nefolositoare” (NIV). Ucenicii afirmă că „a înviat Domnul cu adevărat” (Luca 24:34). Termenul grecesc ontos face referire la un lucru care a avut loc efectiv. El este tradus prin „cu adevărat”, „cu siguranță” sau „chiar așa”. Ucenicii dau mărturie că „a înviat Domnul cu adevărat”.

Hristos este prezentat şi ca „pârga” celor adormiți (1 Corinteni 15:20). Adevărul istoric care ne spune că Hristos a înviat din morți și astăzi trăiește este garanția că și ei vor fi înviați la fel ca El. Toți cei drepți „vor învia în Hristos” (vers. 22). Termenul folosit aici sugerează o acțiune creatoare, când toți cei „care sunt ai lui Hristos” sau Îi rămân credincioși vor fi înviați „la venirea Lui” (vers. 23), „la cea din urmă trâmbiță” (vers. 52).

De ce făgăduința învierii este atât de importantă în credința noastră, în special în lumina învățăturii că cei morți dorm? De ce fără ea, credinţa noastră ar fi în zadar?