Pic cu pic se adună

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. – Coloseni 3:23

Într-o după-amiază, prietena mea Kathy şi nepotul ei, Jacob, petreceau timp împreună. În toiul discuţiei, Jacob a făcut un anunţ subit:

– Bunica, eu Îl iubesc pe Isus.

– Minunat, îi răspunse ea, povesteşte-mi mai mult.

– Oricine îşi poate da seama că eu îl iubesc pe Isus, pentru că îmi plac mesele de părtăşie! explică Jacob, cu entuziasmul unui băiat de cinci ani.

Când Kathy mi-a relatat discuţia lor, amândouă am râs cu poftă. Mai târziu, când am redat din nou cuvintele lui Jacob în mintea mea, m-am întrebat cum îşi pot da seama oamenii când cineva îl iubeşte pe Isus. Ştim că înseamnă ceva mai mult decât să-ţi placă să mergi la mesele de părtăşie sau chiar să mergi la biserică. M-am dus imediat cu gândul la Tabita, cunoscută şi ca Dorea, o credincioasă foarte iubită. Ea este amintită în Biblie în cartea Faptele apostolilor (9:36-41). Tabita locuia în Iope şi era cunoscută pentru faptele ei bune şi filantropice. Biblia ne spune că ea confecţiona tunici, cămăşi şi mantii pentru ceilalţi. Părea să acorde o atenţie specială nevoilor celor săraci. Cu toţii o iubeau.

Probabil că în Iope erau şi alte femei care coseau, dar de ce era Tabita diferită? Presupun că fiecare haină pe care o făcea, o făcea cu dragoste. Nimeni nu trebuia să o întrebe dacă îl iubea pe Isus. Când a murit, cei ale căror vieţi le influenţase au fost foarte întristaţi. Credincioşii au auzit că Petru era într-o cetate din apropiere şi au trimis vorbă să vină la ei. Imediat, el a venit în Iope. Vâzându-i pe cei întristaţi că deja se pregăteau să îngroape trupul Tabitei, el le-a cerut tuturor să părăsească încăperea. Apoi s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să îi redea acesteia viaţa şi cererea lui a primit un răspuns plin de har.

Am învăţat trei lecţii valoroase de la Tabita. În primul rând, ea şi-a folosit talentul pentru Domnul. În al doilea rând, ea s-a uitat pe sine şi a făcut tot ce a putut cu ceea ce primise. În al treilea rând, ea i-a tratat pe toţi, chiar şi pe cei loviţi de soartă, cu dragoste creştină necondiţionată. Deşi poate ne-ar plăcea să facem o lucrare măreaţă pentru Domnul, ca să ne arătăm dragostea faţă de El, realitatea este că majoritatea n-o să avem această ocazie. Nici chiar Dumnezeu nu ne cere acest lucru. Dar El ne-a dat multe ocazii de a face lucruri mici, care, pentru El, sunt la fel de valoroase.

Probabil că deja ştiam acest lucru. Trebuie doar să fiu atentă la ocaziile care mi se oferă.

Marcia Mollenkopf

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO