Credința pusă la probă

2. Ce presiuni au fost exercitate asupra acestor tineri pentru a se conforma obiceiurilor și regulilor de la curte?

Daniel 1
1. În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat.
2. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
3. Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
4. nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeenilor.
5. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul din care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului.
6. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
7. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac şi lui Azaria, Abed-Nego.
8. Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
9. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
10. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului.”
11. Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12. „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut;
13. să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”
14. El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile.
15. După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului.
16. Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite şi le dădea zarzavaturi.
17. Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
18. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
19. Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
20. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui.
21. Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.

Ajunși în Babilon, acești patru tineri s-au confruntat cu cea mai puternică încercare a credinței și a convingerilor lor: au fost aleși să primească o instruire specială pentru a-i sluji împăratului. Adesea, în vechime, împărații îi recrutau pe cei mai buni dintre robi pentru a sluji în palatul lor, fiindu-le credincioși împăratului și zeilor imperiului în care se aflau. Întregul proces de instruire avea ca scop să-i îndoctrineze, să-i convertească și să le schimbe chiar viziunea asupra lumii. Ca parte a acestui proces, robii evrei au primit nume noi. Aceasta însemna schimbarea stăpânului și a destinului. Astfel babilonienii intenționau să exercite autoritate asupra acestor robi și să îi oblige să asimileze valorile și cultura Babilonului. Numele lor, care îndreptau atenția spre Dumnezeul lui Israel, au fost înlocuite cu nume care onorau zeitățile păgâne. Mai mult, împăratul a hotărât ca tinerii aceștia să mănânce la masa lui. În Antichitate, a mânca la masa împăratului avea implicații profunde. Însemna loialitate totală față de împărat și reflecta dependența de el. Deoarece hrana era de obicei închinată zeului sau zeilor imperiului, consumarea ei avea și o semnificație religioasă. Însemna acceptarea sistemul de închinare al împăratului și participarea la închinare.

Daniel și prietenii lui erau într-o situație dificilă. Ca să Îi rămână credincioși lui Dumnezeu și să supraviețuiască puterii covârșitoare a sistemului imperial era nevoie de o minune. Pentru a complica și mai mult lucrurile, însăși cetatea Babilonului era o expresie monumentală a realizării umane. Frumusețea arhitecturală a templelor babiloniene, grădinile suspendate și Eufratul care străbătea cetatea ofereau o ilustrare a puterii inegalabile și a slavei. Lui Daniel și tovarășilor lui le era oferită ocazia de promovare și șansa de a se bucura de beneficiile și prosperitatea acestui sistem. Ei puteau alege să nu mai fie niște robi, ci funcționari imperiali. Oare își vor compromite ei principiile pentru a păși pe calea strălucitoare a gloriei?

Cum ar fi putut scuza acești tineri decizia de a-și compromite convingerile? În ce fel te poți confrunta și tu acum cu încercări asemănătoare sau poate mai subtile?