Un gând de încheiere

„Sârguința în lucrarea încredințată de Dumnezeu este o parte importantă a religiei adevărate. Oamenii ar trebui să folosească împrejurările ca fiind instrumentele cu care Dumnezeu împlinește voia Sa. Acțiuni prompte și hotărâte, îndeplinite la timpul potrivit, vor câștiga biruințe glorioase, dar amânarea și neglijența vor avea ca urmare nereușita și dezonoarea lui Dumnezeu. Dacă aceia care sunt la conducerea cauzei adevărului nu au râvnă, dacă sunt indiferenți și fără țintă, biserica va fi neglijentă, delăsătoare și iubitoare de plăceri, dar, dacă ei urmăresc o țintă sfântă de a-L sluji pe Dumnezeu și numai pe El, poporul va fi unit, plin de speranță și de entuziasm.

Cuvântul lui Dumnezeu abundă în contraste izbitoare și categorice… Paginile care descriu ura, minciuna și trădarea lui Sanbalat și Tobia descriu și noblețea, consacrarea și jertfirea de sine ale lui Ezra și Neemia. Suntem lăsați liberi să urmăm exemplul pe care-l dorim. Urmările înfricoșătoare ale călcării poruncilor lui Dumnezeu sunt puse față în față cu binecuvântările care vin din ascultare. Noi înșine trebuie să hotărâm dacă vom suferi sau ne vom bucura.” – Ellen G. White, Profeți și regi, p. 676

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Profeți și regi, capitolul „Reforma”.