Isus in Ghetsimani
El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; rama neti aici si vegheati!” (Marcu, 14,34) Oricat de mult a suferit Isus in cei treizeci si trei de ani petrecuti aici pe pamant, nimic nu s-a comparat cu ceea ce a suferit in ultimele ore
dinainte de rastignire. Sacrificiul lui Isus ca jertfa pentru pacatul lumii fusese planuit inca din vesnicie (Ef. 1,1-4; 2 Tim. 1,8.9; Tit 1,1.2), iar acum venise timpul ca totul sa se implineasca.
5. Ce ne spun urmatoarele texte in legatura cu suferinta Domnului Hristos in Ghetsimani? Mat. 26,39; Marcu 14,33-36; Luca 22,41-44
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
„El a mers putin mai departe de ei, dar nu chiar atat de departe, ca ei sa nu-L poata vedea si auzi, si S-a intins la pamant. Avea simtamantul ca, datorita pacatului, fusese despartit de Tatal Sau. Prapastia aceasta era atat de mare, atat de intunecata si atat de adanca, incat spiritul Sau a inceput sa tremure in fata ei. In aceasta agonie sufleteasca, El nu trebuia sa Se foloseasca de puterea Lui divina pentru a scapa. Ca om, El trebuia sa sufere urmarile pacatului omului. Ca om, El trebuia sa indure mania lui Dumnezeu impotriva pacatului. Domnul Hristos Se afla acum intr-o situatie cu totul diferita de cele in care S-a aflat vreodata. Suferinta Sa putea sa fie cel mai bine descrisa de cuvintele profetului care spunea: ’Scoala-te, sabie, asupra pastorului Meu si asupra omului care Imi este tovaras, zice Domnul ostirilor’ (Zah. 13,7).
Ca inlocuitor si garant pentru omul pacatos, Domnul Hristos a suferit pedeapsa divina. El a vazut ce inseamna dreptatea. Pana acum fusese Mijlocitor pentru altii; acum insa, dorea foarte mult sa aiba pe cineva care sa mijloceasca pentru El.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 686
Mediteaza la tot ce S-a intamplat cu Isus in Ghetsimani. Pacatele lumii
incepusera deja sa cada asupra Sa. Incearca sa-ti imaginezi cat trebuie sa fi fost de cumplit. Nicio fiinta omeneasca nu a fost chemata vreodata sa treaca prin ceva asemanator. Ce ne spune lucrul acesta cu privire la dragostea lui Dumnezeu pentru noi? Ce speranta descoperi aici pentru tine?
