Cererea mea specială
Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. – Ezechiel 36:26
Am mai zăbovit pe genunchi încă puţin, aşteptând ca Dumnezeu să răspundă. Cererea mea era profundă şi meditativă. Am vrut ca Dumnezeu să-mi dea o inimă nouă. Am vrut o inimă ca inima Sa – o inimă cu dragoste, răbdare şi iertare. Timp de cinci ani am înălţat această rugăciune şi chiar am cerut unui prieten să se roage pentru mine. Dar cu cât mă rugam mai mult şi ceream împlinirea pasajului de mai sus, cu atât mai mult Satana mă ispitea. Tată, este aceasta o cerere imposibilă? m-am rugat eu. Mă auzi? îţi pasă? Atunci, când stăteam la o înmormântare, a venit răspunsul.
Cu patru ani în urmă, cumnata mea, Clarissa, a informat familia noastră că fratele ei cel mai tânăr, Vernon, a aflat că are nevoie de un transplant imediat de inimă ca să poată trăi o viaţă normală. Clarissa a cerut familiei şi mai multor prieteni să se roage ca o nouă inimă să fie găsită pentru Vernon. Îi rugam pe Dumnezeu zilnic, iar după ce a fost trecut pe lista transplanturilor, după un scurt timp, Vernon a primit o inimă. Timp de un an, lucrurile au mers bine. Apoi au apărut alte complicaţii, iar Vernon s-a îmbolnăvit din nou şi, în cele din urmă, a murit.
La funeraliile lui Vernon, fratele mai mare al Clarissei, Filip, a relatat experienţa transplantului lui Vernon. În timp ce elogia viaţa fratelui său decedat, Filip a explicat că cineva a trebuit să moară pentru ca Vernon să trăiască. În acel moment, s-a aprins un bec în mintea mea. Am înţeles imediat răspunsul la rugăciunea mea personală pentru o inimă nouă. Fratele meu ceresc Şi-a oferit viaţa. El a murit de o inimă zdrobită pentru ca eu să am o inimă nouă, împreună cu oportunitatea pentru viaţa veşnică. A devenit clar pentru mine că Dumnezeu mi-a dat acea nouă inimă. Toate încercările care veneau pe calea mea erau pur şi simplu teste care să întărească noua mea inimă. Nu este bun Dumnezeu?
De la acea ocazie, m-am gândit adesea la sacrificiul lui Isus şi la ceea ce a însemnat acesta. Mărimea darului Său pentru umanitate este departe de înţelegerea noastră. Ne va lua o veşnicie să apreciem măreţia acestui dar. A spune „mulţumesc” Domnului şi Mântuitorului meu nu este de departe suficient pentru tot ceea ce a făcut El pentru mine. Însă, atunci când îl voi vedea pe Isus al meu faţă în faţă, îi voi spune cât de recunoscătoare sunt pentru că a ales să-mi dea o inimă nouă. Îi voi mulţumi, de asemenea, şi pentru că mi-a pus la dispoziţie oportunitatea pentru viaţa veşnică şi pentru că mă consideră ca fiind una de-a Sa.
Yvonne Curry Smallwood
Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
