Structura legământului

Cercetătorii Bibliei recunosc faptul că există o structură tipică a legămintelor biblice; acest lucru a fost observat și în legămintele făcute în Antichitate de hitiți. Dumnezeu i-a vorbit poporului Său într-un mod pe care acesta putea să îl înțeleagă.

Legămintele obișnuite în Israelul din vechime aveau următoarele părți: preambul (cine este Dumnezeu), prolog istoric (definirea relației trecute), prevederi sau legi, binecuvântări și blesteme, martori şi prevedere specială sau un semn al legământului. De aceea Dumnezeu a folosit un tipar asemănător în legămintele făcute cu poporul Său de la acea vreme. El a folosit ceva ce le era cunoscut.

De exemplu, întreaga carte Deuteronomul este scrisă sub formă de legământ, deoarece Moise invită poporul să intre într-o relație nouă de legământ cu Dumnezeu. Legământul este exprimat astfel: (1) preambul (Deuteronomul 1:1-5); (2) prolog istoric (1:6 – 4:43); (3) prevederi sau legi (4:44 – 26:19); (4) binecuvântări și blesteme (27–30); (5) martori (30:19) și, în final, (6) prevedere specială (31:9-13).

3. Citește Iosua 24. Cum putem vedea tiparul legământului și aici?

Același lucru se aplică și la reînnoirea legământului în timpul lui Iosua. În preambul, Dumnezeu Se prezintă ca „Domnul, Dumnezeul lui Israel” (Iosua 24:2). Apoi urmează un prolog istoric în care Iosua le reamintește copiilor lui Israel ce a făcut Dumnezeu pentru ei în trecut (vers. 2-13). După această istorie, sunt enumerate prevederile sau legile (vers. 14,15,23), sunt menționate blestemele (vers. 19,20), sunt identificați martorii (vers. 22,27) și este menționată o prevedere specială (vers. 25,26). Și aici a fost folosită forma de bază a legământului ca mijloc de comunicare cu israeliţii și pentru a le arăta nu doar cum i-a călăuzit Dumnezeu în trecut, ci și ce se cerea de la ei, care era partea lor în legământ.

Citește Iosua 24:15. Ce principiu de aici putem aplica și noi astăzi, personal?

Iosua 24:15
Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.”