Credința simplă răsplătită

Şi toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului și El vă dă în mâinile noastre. (1 Samuel 17:47)

Urmărește versiunea video aici.

Cât de însuflețitor a fost curajul și credința neînfricată a acestui simplu păstor în fața oștirilor israeliților și ale filistenilor! Vitejia răzbătea prin vocea sa, iar pe chipul său frumos se vedea bucuria biruinței.

În timp ce vocea plăcută a lui David rostea acele cuvinte pline de încredere în biruință, mânia lui Goliat s-a aprins la maximum. În furia sa, şi-a ridicat coiful care-i proteja fruntea și s-a avântat cu ură puternică să se răzbune pe dușmanul său. Fiul lui Isai se pregătea și el. Ambele oștiri priveau cu cel mai mare interes. „Îndată ce filisteanul a pornit înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fața la pământ.”

Cele două oștiri au fost cuprinse de uimire. Crezuseră că David avea să fie ucis; însă când piatra a trecut șuierând prin aer și a lovit drept în țintă, ei l-au văzut pe puternicul războinic tremurând și întinzându-și mâinile ca și când ar fi fost lovit de orbire năprasnică. Uriașul s-a legănat și s-a clătinat pe picioare și apoi a căzut cu fața la pământ. David n-a așteptat nicio clipă. Nu știa dacă mai este în viață. A alergat repede la filisteanul căzut și, cu ambele mâini, a apucat sabia cea grea a lui Goliat. Cu doar câteva momente înainte, Goliat îl amenințase pe David că-i va tăia capul și că-i va da trupul păsărilor cerului. Acum, aceasta era în mâna slujitorului lui Dumnezeu. A scos-o din teacă și a tăiat capul filisteanului, care s-a despărțit de trupul său, și din tabăra lui Israel s-au auzit chiote de bucurie.

Filistenii au fost cuprinși de teroare. Ei știau că au pierdut. În oroare și confuzie, au început să se retragă haotic. Evreii biruitori… s-au grăbit după oștirea care se retrăgea și „au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porțile Ecronului. Iar David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim și a pus armele filisteanului în cortul său.” – Signs of the Times, 10 august 1888