Creaţiunea
1. Cum arăta Pământul la început? Geneza 1,1.2
Geneza 1
1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
2 Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
În momentul acela, Pământul era un haos; era învăluit în întuneric, pustiu şi fără formă. Deşi ne este dificil să înţelegem cu exactitate care era situaţia şi ce se întâmpla acolo, un lucru este clar: nu exista pe el nicio formă de viaţă. Totuşi, chiar şi în mijlocul acestui haos primordial, se manifestă prezenţa lui Dumnezeu. Acest lucru este exprimat prin cuvintele „şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor”. Până aici nu putem face decât speculaţii cu privire la semnificaţia acestor versete.
Potrivit pasajului, în zilele care au urmat, Dumnezeu a început procesul de pregătire a Pământului pentru viaţă. Geneza 1,3-10 ne prezintă o parte a acestui proces. Remarcăm repetarea acţiunii de separare, de despărţire. Dumnezeu desparte lumina de întuneric, desparte apele de ape şi desparte uscatul de ape. Până aici, sunt prezentate aceste separări majore ale elementelor primare. După aceea, Dumnezeu aduce la existenţă prima formă de viaţă de pe Pământ.
Geneza 1
3 Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!„ Şi a fost lumină.
4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.
5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
6 Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.„
7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
9 Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!„ Şi aşa a fost.
10 Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
2. Ce a creat Dumnezeu imediat după aceea? Care erau condiţiile necesare pentru ca această parte a creaţiunii să poată supravieţui? Geneza 1,9-12.20-26
Geneza 1
9 Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!„ Şi aşa a fost.
10 Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11 Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.„ Şi aşa a fost.
12 Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
20 Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.„
21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
22 Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt„.
23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
24 Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.„ Şi aşa a fost.
25 Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
26 Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.„
Dumnezeu a pregătit un plan de bază pentru creaţiune. Acesta prevedea aducerea la existenţă a mai multor feluri de fiinţe care urmau să aibă nevoie de o susţinere neîntreruptă pentru a supravieţui. După cum reiese din istoria creaţiunii, Dumnezeu a plănuit ca multe dintre fiinţele create de El să trăiască pe uscat. El ştia că acestea urmau să aibă nevoie de oxigen ca să trăiască şi de aceea le-a pregătit un mediu prielnic în ziua a doua a creaţiunii, când au fost despărţite apele şi când a fost creată atmosfera. Întinderea dintre apele de dedesubt şi cele de deasupra a fost pregătită pentru ca planeta noastră să primească cealaltă parte a creaţiunii.
Pasajul acesta ne prezintă creaţiunea ca pe un eveniment foarte bine plănuit, care a fost organizat şi executat cu minuţiozitate. Ce ne spune aceasta despre caracterul şi puterea lui Dumnezeu? Cum ne ajută să întâmpinăm vicisitudinile vieţii?
