Dăruirea ca mod de a vesti Evanghelia

După convertire, apostolul Pavel a luat asupra lui misiunea de a duce Evanghelia la neamuri. Succesul cu care l­a binecuvântat Dumnezeu a dat naştere la multe întrebări referitoare la relaţia dintre rădăcinile iudaice ale credinţei creştine şi noii credincioşi care nu erau iudei. La Ierusalim s­a ţinut o adunare a conducătorilor creştini iudei împreună cu cei dintre neamuri pentru a discuta acest subiect şi pentru a căuta călăuzirea lui Dumnezeu în aceste chestiuni complicate. Întâlnirea şi rezultatele ei sunt înregistrate în Faptele 15.

Totuşi, în raportul din Galateni 2 despre această întâlnire, Pavel adaugă un alt element important la sfaturile pe care le­a primit la adunarea de la Ierusalim pentru continuarea lucrării sale printre neamuri: „Ne­au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac” (Galateni 2:10).

Pavel a continuat să facă acest lucru şi pe plan personal (Faptele 20:35), şi în toată lucrarea sa. La fel ca biserica primară din Ierusalim, Pavel a extins conceptul de comunitate creştină pentru a­i cuprinde pe toţi credincioşii.

3. Cum leagă Pavel Evanghelia de dăruirea cu generozitate?

2 Corinteni 8:7-15
7. După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în Cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.
8. Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.
9. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.
10. În această privinţă, vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
11. Isprăviţi, dar, acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei, să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
12. Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.
13. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi;
14. ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;
15. după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă.”

Pavel a făcut trimiteri şi la Vechiul Testament pentru a­i îndemna pe credincioşi la generozitate şi la grijă faţă de ceilalţi credincioşi care se aflau în situaţii dificile. El a amintit de relatarea despre revărsa­ rea din abundenţă a manei pentru israeliţi pe când erau în pustie, ca model de dăruire în cadrul comunităţii bisericii lărgite (2 Corinteni 8:15). De asemenea, el a citat din Psalmii 112:9: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac” (2 Corinteni 9:9).

Pavel i­a îndemnat pe cititorii lui să dăruiască din inimă, să pună deoparte în mod regulat o parte din venitul lor ca să poată dărui cu uşurinţă când el sau Tit urmau să vină în biserica lor pentru a strânge darurile şi a le trimite creştinilor în nevoie din Ierusalim. El a dat de exemplu o biserică pentru a încuraja alte biserici la aceeaşi generozitate. „Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi” (2 Corinteni 9:13).

Cum ar trebui să facem o prioritate din dăruire atunci când nu avem posibilitatea să susținem toate cauzele sau nevoile care ne sunt prezentate?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO