Slujirea și mărturia Tabitei

Când mesajul Evangheliei a început să se răspândească, aşa cum spusese Isus, „în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele 1:8), noii credincioşi au preluat credinţa şi lucrarea lui Isus. Între aceştia era şi Dorca, sau Tabita, din cetatea Iope. Fără îndoială că ea a luat foarte în serios învăţătura lui Isus care spunea că atunci când îi îmbrăcăm pe cei goi, de fapt Îl îmbrăcăm chiar pe El (vezi Matei 25:38,40).

2. Cum sunt descrise viaţa și lucrarea Tabitei? Ar putea fi descrise viaţa și lucrarea ta în mod asemănător? Cum ai vrea să e descrise?

Faptele 9:36
În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.

Se pare că lucrarea Tabitei era de aşa natură, încât faptul că a fost numită „ucenică” şi credincioşia, energia şi grija ei pentru alţii au fost recunoscute chiar în afara cetăţii ei.

Petru era într­o cetate din împrejurimi, Lidia, şi oamenii din Iope l­au rugat să treacă pe la ei cu ocazia morţii Tabitei (Faptele 9:37­-41). Ajuns la Iope, Petru a fost întâmpinat de mulţi pe care Tabita îi aju­tase prin lucrarea ei pentru săraci. Ei i­au arătat hainele pe care le făcuse ea şi i­au povestit situaţii în care ea i­a ajutat pe ei şi pe alţii.

Atunci, Petru s­a rugat pentru Tabita şi Dumnezeu a readus­o la viaţă. Desigur, aceasta nu este o garanţie că totul se rezolvă în viaţă pentru cei care se dedică slujirii celorlalţi. La urma urmei, Tabita deja suferise boală şi moarte, iar Ştefan, unul dintre primii diaconi aleşi să le slujească văduvelor din biserică, îşi încheiase viaţa ca pri­ mul martir (Faptele 7:54­-60). O viaţă de slujire nu înseamnă o cale netedă, uneori poate fi chiar cel mai anevoios drum.

Totuşi, în această relatare, Dumnezeu a folosit recunoaşterea dragostei şi a puterii Sale atât în viaţa, cât şi în moartea Tabitei pentru a produce un impact puternic asupra oamenilor din Iope: „Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul” (Faptele 9:42).

Dacă ai trece în neființă, s-ar simți lipsa contribuției tale și ar fi deplânsă la fel ca slujirea Tabitei? Cum putem lăsa în urmă o moștenire mai bună de slujire? Ce aptitudini practice ai – Tabita știa să facă haine – pe care le-ai putea folosi în slujba celorlalți?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO