Samariteanul milos

3. Cum a rezumat învăţătorul Legii poruncile Vechiului Testament pentru o viaţă după voia lui Dumnezeu? Care este legătura dintre cele două?

Luca 10:25-27
25. Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27. El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Adesea, când era întrebat ceva, Isus Își încheia răspunsul cu alt- ceva decât ce căuta persoana care întreba. Ca răspuns la porunca din Leviticul 19:18: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”,se pare că mulți oameni religioși din vremea Lui au folosit mult timp și energie dezbătând sfera și limitele expresiei „aproapele”.

Isus încercase deja să lărgească înțelegerea urmașilor Săi, spu- nând că nu ar trebui să își iubească doar aproapele, ci ar trebui să le facă bine tuturor: „Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5:44,45).

Vrând să Îl pună la încercare pe Isus, un expert în Lege a ajuns la aceeași întrebare mult dezbătută: „Și cine este aproapele meu?” (Luca 10:29). Ca răspuns, Isus i-a spus pilda samariteanului milos, dar scopul final al răspunsului dat învățătorului Legii nu era să defi- nească termenul „aproapele”. Isus i-a spus: „Du-te și fii tu aproape pentru toți cei care au nevoie de ajutorul tău” (vers. 36,37).

4. Care este semni caţia contrastului pe care îl face Isus între cele trei personaje care îl văd pe omul care avea nevoie de ajutorul lor?

Luca 10:30-37
30. Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.
31. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
33. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
34. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
35. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”
36. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”
37. „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

„În parabola despre samariteanul milos, Hristos ilustrează natu- ra adevăratei religii. El arată că ea nu constă din sisteme, crezuri sau ritualuri, ci din îndeplinirea faptelor de iubire, din a face cât mai mult bine altora, dintr-o bunătate adevărată.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 497 În învățătura Sa, Isus îndreaptă atenția spre un străin, considerat necredincios, pentru a arăta ce așteaptă Dumnezeu de la toți cei care pretind a fi urmașii Lui. Când venim la Isus să Îl întrebăm ce trebuie să facem pentru a moșteni viața veșnică, El ne învață, la fel ca pe ascultătorii Lui de atunci, să mergem la cei în nevoie și să le fim aproape.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO