Anul jubiliar

Raportându-se la israeliți ca la unii care nu aveau casele lor și care așteptau să ajungă în Țara Făgăduinței, Dumnezeu a știut cât de important era ca pământul să fie al lor în Canaan. Sub conduce- rea lui Iosua, Dumnezeu a rânduit o distribuire a pământului după seminții (triburi) și familii.

Dar Dumnezeu mai știa că, în timp, bogăția, oportunitatea și resursele rezultate din deținerea unui teren aveau să se concentreze în mâinile câtorva. Greutățile familiale, sănătatea precară, alegerile nefaste și alte nenorociri puteau să îi determine pe unii deținători de terenuri să își vândă proprietățile pentru un câștig imediat sau doar pentru a supraviețui, dar aceasta ar fi însemnat ca familia să rămână lipsită de terenuri mai multe generații succesive.

Dumnezeu a hotărât ca pământul nu poată fi vândut definitiv, ci numai până la următorul „an de veselie” (an jubiliar), moment în care pământul îi revenea familiei căreia îi fusese alocat, și ca orice teren vândut să poată fi răscumpărat de vânzător sau de un alt membru al familiei vânzătorului în orice moment. Din nou, Dumnezeu le reamintește israeliților de relația lor cu El și de modul în care acest lucru influențează relațiile lor cu ceilalți: „Pământurile să nu se vândă de veci, căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici” (Leviticul 25:23).

6. Cât de diferită crezi că ar societatea dacă ar aplicate și azi următoarele principii, în special cuvintele „niciunul să nu înșele pe aproapele lui”?

Leviticul 25:8-23
8. Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani.
9. În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua Ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră.
10. Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
11. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele şi să nu culegeţi via netăiată.
12. Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfânt. Să mâncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.
13. În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.
14. Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, niciunul din voi să nu înşele pe fratele lui.
15. Să cumperi de la aproapele tău, socotind anii de la anul de veselie, şi el să-ţi vândă socotind anii de rod.
16. Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.
17. Niciunul din voi să nu înşele deci pe aproapele lui, şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18. Împliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică în ţară.
19. Ţara îşi va da roadele, veţi mânca din ele şi vă veţi sătura, şi veţi locui fără frică în ea.
20. Dacă veţi zice: „Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom semăna şi nu vom strânge roadele?”
21. Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al şaselea, şi pământul va da roade pentru trei ani.
22. Când veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.
23. Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.

„Rânduielile puse de Dumnezeu aveau ca scop să sprijine egalitatea socială. Instituția anului sabatic și îndeosebi a anului jubiliar puneau din nou în rânduială, în cea mai mare măsură, ceea ce se în- tâmplase rău între timp în viața socială și politică a națiunii.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 534

Istoricii Bibliei nu sunt siguri dacă aceste ritmuri economice și sociale au fost urmate întru totul o perioadă mai lungă (2 Cronici 36:21). Dar, chiar și așa, aceste rânduieli ne oferă o înțelegere uimitoare a modului în care ar fi lumea dacă s-ar urma în totul legile lui Dumnezeu. Ba mai mult, acestea scot în evidență preocuparea specială a lui Dumnezeu pentru cei săraci și marginalizați și grija Lui ca dreptatea să fie văzută în mod practic în lume.