O lume mai bună
Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul. (Leviticul 19:18)
În harul Său, Dumnezeu a avut întotdeauna un popor cu care a menținut o relație specială. În experiențele lui Enoh, Noe, Avraam, Isaac și Iacov – printre alții –, putem vedea dorința lui Dumnezeu de a reface relația cu omul, relaţie care fusese distrusă de păcat. Dar aceasta nu era doar pentru binele câtorva și al familiilor lor. Faptul că ei au fost în legătură cu Dumnezeu și au fost binecuvântați de El făcea parte dintr-un plan mai măreț de restaurare a relației și de împărtășire a binecuvântării cu alții. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare… și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:2,3). Pentru că a fost binecuvântat, el putea fi o binecuvântare pentru alții.
Această binecuvântare trebuia să vină prin poporul Israel și, în cele din urmă, prin Mesia, care avea să Se nască din acel popor. Prin crearea poporului Israel, Dumnezeu dorea să lucreze prin întreaga națiune. Astfel, El le-a dat legi, îndrumări, sărbători și practici prin care să poată trăi astfel încât, ca unii care erau binecuvântați de Dumnezeu, să poată fi și ei o binecuvântare pentru alții.
Fără îndoială că acest principiu există și astăzi.
13 iulie – Ziua misiunii mondiale (colectă)
BIBLIA ȘI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND
Biblia: 1 Samuel 24–30
- Ce zicală i-a amintit David lui Saul?
- Cine i-a spus lui David că sufletul lui „va fi legat în mănunchiul celor vii”?
- Cu ce vietăți s-a comparat David când era căutat de Saul?
- Ce lege și obicei a rămas în Israel cu privire la prada de război?
Evanghelizare, subcapitolul „Dificultățile tot mai mari”
- În ce condiții va trebui biserica să facă lucrarea pe care nu a reușit s-o îndeplinească în timp de pace și prosperitate?
