Ce vezi?
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit. – Psalmii 1:3
Mutarea recentă într-un oraş drăguţ din Sud ne-a trimis pe mine şi pe soţul meu în căutarea unui parc în care să putem sta pentru a ne bucura de un loc liniştit şi paşnic. L-am găsit. Este atât de mic, încât are doar cinci locuri de parcare, dar este uşor accesibil din stradă dacă mergi pe alee.
Ne-am desfăcut scaunele pliabile şi ne-am bucurat de peisaj. Peste lac am observat o vilă mare albă, cu stâlpi în stilul celei de la Tara, descrisă în romanul Pe aripile vântului. „Trebuie să văd acel loc”, l-am ademenit eu pe soţul meu. O clădire din altă eră, m-am gândit. „Să mergem cu maşina în jurul lacului până în partea cealaltă pentru a vedea locul”, i-am spus. Zăbovind în scaunele noastre pentru o vreme, eu deja îmi imaginam un şir de scări circulare, muzică de cameră liniştitoare şi toate detaliile arhitecturale pe care le-ar fi putut avea o astfel de casă.
După ce ne-am odihnit pentru o vreme, am pornit cu maşina înspre acel loc. Apropiindu-ne tot mai mult, am fost şocată de iarba până la genunchi şi de tăbliţele cu „De vânzare” din jurul clădirii. De ce atât de multe semne? Uşa de la garajul ataşat de casă era surpată, de parcă a intrat în ea un tanc. Casa care cândva a fost plină de graţie acum era pradă abandonării. Parcă se auzea strigătul „Te rog, repară-mă!” care cerea vopsea şi reparaţii. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Mintea mea de scriitoare a trecut pe modul imaginaţie şi vizualizam scenele insipide care ar fi putut avea loc în acea casă frumoasă lăsată în paragină, unde nu mai vedeai nimic plăcut ochiului.
Gândindu-mă la această casă veche, îi deplângeam starea… până am ajuns să mă gândesc mai bine. Este exact ca şi mine. Aşa aş fi şi eu dacă Isus nu m-arfi salvat de mine însumi. Chiar şi aşa, nu am nimic vrednic în mine. Scriptura ne spune: „După cum este scris: «Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar»” (Romani 3:10).
Doar Domnul Isus are valoare. El este Cel asupra căruia vreau să îmi ţin aţintită privirea, să îl copiez, să devin asemenea Lui. Sper oare la prea mult? Cu siguranţă nu! Vrei să mi te alături în a fi a Lui într-un mod cu totul nou şi mai bun, lăsând în urmă frunzele noastre uscate şi cerându-I Lui să ude mlădiţele noi din inima noastră? El doreşte ca noi să îl reflectăm pe El, să fim ca cei binecuvântaţi, a căror nădejde nu este în ei înşişi. El doreşte să le spunem altora: „Vino să îl vezi pe Isus!”
Betty Kossick
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
